Mosii de Toamna, in prima sambata din noiembrie. Cum te pregatesti si care este simbolul profund pe care trebuie sa-l stie toata lumea. Mosii de Toamna reprezinta, de fapt, pomenirea tuturor persoanelor dragi din viata noastra, un eveniment important al toamnei.

In prima sambata din noiembrie, preotii sfintesc cu o slujba aparte toate darurile credinciosilor, care se ofera intru amintirea celor care au plecat dintre noi.

Pomenirea celor adormiti este un lucru important, o traditie importanta, cu multe semnificatii.

Potrivit traditiei, prima zi de sambata din luna noiembrie are o semnificatie spirituala aparte. Biserica Ortodoxa randuieste in aceasta zi pomenirea tuturor celor adormiti intru Domnul. in popor, aceasta slujba speciala, oficiata in toate lacasurile ortodoxe, este cunoscuta sub numele de Mosii de toamna.

Cuvantul “mosi” vine de la “stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul “mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei.

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

Credinciosii insotesc pomelnicele cu cate o prescura si o lumanare aprinsa. Ei aduc darul lor de paine Lui Hristos, iar Hristos primindu-l il intoarce prefacut in trupul Sau. Relatia omului cu Dumnezeu este un continuu schimb de daruri.

In Slujba inmormantarii moartea trupeasca e considerata o mutare, o schimbare de locuinta de la cele trecatoare la cele vesnicie. Viata vesnica este o certitudine, iar existenta pamanteasca este definita ca “viata cea trecatoare care este umbra fara fiinta, vis de inselaciune care se arata ca o naluca, chin al vietii pe Pamant”.

In pericopa evanghelica de la aceasta slujba se spune: “si vor iesi cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii”. Asa incat invierea nu este optionala. Acest lucru reiese si din Epistola catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel: “Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va va aduce impreuna cu El.”

Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup, potrivit ziuaveche.ro.

Toti cei care au adormit si toti cei ce traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca. Prin aceasta legatura cei vii ii ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea Lui Dumnezeu, voind ca unul sa se mantuiasca prin celalalt.

Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti. Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei. Despre parastase si pomeniri ale mortilor amintesc vechile randuieli si scrieri bisericesti crestine: “Noi ii poftim pe saraci si nevoiasi la ospat, pentru ca astfel serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine placuta Lui Dumnezeu”.