Vedeta Radio Zu Mihai Morar a scris un mesaj ravasitor la moartea celui care i-a fost idol.

„DESPRE CEL MAI RaU DINTRE NOI. DAR CEL MAI BUN.
– Ultimul mesaj pentru Andrei –

“Andrei nu mai are puls.” Nu se poate. Aseara era in povestile nostre. “tinea la Mihai mult.” tine! Nu ar fi bine sa vedem ce spun medicii?! Singurul idol pe care l-am avut eu vreodata nu are cum sa moara. El se poate retrage, el poate sa iasa la pensie, eventual, sa isi procure pasaport fals si sa inceapa o viata noua in Barbados, sa se teleporteze, orice… Dar el nu are voie sa moara.

Peste masa noastra din restaurantul italian de langa Opera din Viena s-a lasat tacerea. Pana sa vina confirmarea. Andrei e singurul om cu umor negru care a avut succes de masa in Romania. Dar gluma asta nu ar fi facut-o nici el. stia unde sa se opreasca. Cum, care gluma? Noi sa fim la congresul international de radio, la Viena. si sa primim vestea asta. Despre omul pentru care eu m-am apucat sa fac radio. Andrei n-a fost niciodata la congrese unde sa invete cum se face radio. Congresele invatau de la Andrei cum se face radio. Andrei invata de la Andrei. Andrei asculta de Andrei. si, uneori, nici Andrei n-a mai ascultat de Andrei…

intre timp, a ajuns si vestea. Andrei nu mai e. Gheorghe nu moare. Dar Andrei nu mai e. Peste masa noastra din restaurant s-a lasat tristetea. Ba nu, neputinta. Ca, maine, la congresul de radio de la Viena nimeni nu va vorbi despre el. Ca maine dimineata, in FM, nimeni nu ii va simti lipsa. Oamenii de radio traiesc acum. si mor pana a doua zi. invie de fiecare data cand se aprinde becul rosu “ON AIR”. Fluturii si oamenii de radio. Traiesc doar o zi. Trec de la stadiul de larva la cel de adult, isi depun ouale si mor in aceeasi zi. Dar renasc a doua zi. in fiecare zi. Pana cand mor pentru totdeauna.

“Traieste pana mori…” Era vorba lui Gheorghe. Asa l-am cunoscut pe Andrei. Eu, pustiul care a crescut cu Midnight Killer (cand nu-mi “confiscau” ai mei radioul din camera) si care facea “13-14 cu Andrei” in timpul orelor din liceu. El, Rege. “Odata ce esti rege, nu te mai poti ascunde…” scria pe homepage-ul andreigheorghe.ro, primul blog lansat vreodata de o personalitate media din Romania. Andrei era cu mult timp inaintea noastra, era cu mult timp inaintea timpului.

“Traieste pana mori…” era noul salut cult din FM al lui Gheorghe. Venise in gasca nostra de la Radio 21. La “13.00 fara 13”, eu, DJ-ul de serviciu, trebuia sa ii dau “pasa”, sa fac un scurt dialog cu el, un teaser in care el isi anunta tema pentru show-ul de la 13.00 la 14.00. Gheorghe ma speria. Andrei ma linistea. Daca nu ar fi fost Andrei, nu as fi fost in stare sa leg doua cuvinte in “pasa” cu Gheorghe.

E trecut de miezul noptii. Am ajuns in camera de hotel. in tara, vestea mortii lui Gheorghe e breaking news. Telefonul suna nebun. A inceput priveghiul TV. Nu raspund. Nu pot sa imi dau cu parerea despre moarte. Moartea e ceva sigur, nu poti avea o opinie despre ea. Am inceput sa scriu asta despre Andrei, dar nu voi posta nimic pana dimineata. Nu pot scrie in graba despre Andrei.

Andrei nu m-a invatat radio. Andrei a fost radio. M-a facut sa fac radio. Cati oameni de pe Planeta au sansa sa isi intalneasca idolul din copilarie? Cati pamanteni au sansa sa lucreze cu idolul din copilarie? si mie mi s-a intamplat de doua ori. intai, v-am spus, in radio. Iar cand Gheorghe a plecat la Realitatea TV, isi cauta o echipa pentru un format BBC. Asa am ajuns prima oara pe “sticla”. Andrei l-a luat in emisiunea lui de sambata seara pe pustiul de la radio.

Scriu pe repede inainte. Exact asa cum fumam de fiecare data cand ne vedeam, din pachetele lui patrate de Rothmans International sau Dunhill International. Nu stiu de unde si le lua, dar nu l-am vazut niciodata fumand altceva. Ardea mult. Uneori, in lumea asta nebuna, nici el nu mai stia care ii era misiunea. Dar niciodata, niciodata nu si-a pierdut pasiunea. Gheorghe nu a fost doar Midnight Killer. Gheorghe a renascut industria muzicala romaneasca, cand nimeni nu mai credea in muzica romaneasca. Gheorghe stia sa creeze la radio cele mai frumoase imagini din cuvinte, se aseza in fata microfonului si desena tablouri din vorbe, povestea cum nu am mai auzit pe nimeni inainte de el sau dupa el. A transmis o “revolutie” in direct, pe radio. si, de multe ori, cand se plictisea, nastea o revolutie din nimic. Ura puterea. Dar iubea puterea cuvintelor. Pentru ca toate cuvintele erau la el. Lui Gheorghe nu ii lipsea niciunul.

Andrei mi-a zis intr-o zi ca ii place de mine. Nu am inteles de ce. Mi-a explicat: “DJ-ii care au crescut ascultandu-ma pe mine, incearca sa fie ca Gheorghe. Nu au cum sa fie ca mine. si nu e bine sa fie ca mine. imi place ca nu faci radio ca mine.”

Gheorghe era pasiune. Gheorghe era radio. Gheorghe era cuvant. Gheorghe le avea pe toate. Chuck Palahniuk, nu stiu daca in Fight Club sau altundeva, scria ca “lucrurile pe care le detii ajung, intr-un final, sa te detina…”

Gheorghe a fost cel mai rau dintre dintre noi. Dar Andrei a fost cel mai bun.

Salutare, natiune! Traieste pana mori.

Multam, Andrei. La revedere, Gheorghe.

Mihai”

Andrei Gheorghe a incetat din viata luni. Omul de radio avea 56 de ani.

Loading...