“Sa ducem mai rar lingura la gura” este un sfat care trece proba timpului si a fost descoperit de nutritionistul Mihaela Bilic, pe care l-a impartasit cititorilor sai intr-o postare pe Facebook.

Lupta contra foamei. Acesta este titlul pe care l-am gasit intr-o carte din anii ’30 la capitolul cura de slabire. Se vede treaba ca silueta a fost dintotdeauna o preocupare la moda, iar lupta cu foamea a fost mereu, pe cat de eficienta, pe atat de greu de pus in practica, scrie nutritionistul Mihaela Bilic, intr-o postare pe Facebook.

“Exprimarea din acele vremuri m-a facut sa zambesc, la farmecul arhaismelor adaugandu-se bunul-simt si simplitatea recomandarilor. Am sa va reproduc cateva citate, poate asa, cine stie, realizam ca nu suntem singurii distrusi si lipsiti de vointa de pe lume cand vine vorba de abtinere?
“Lacomia este cel mai mare dusman al oamenilor”, se enunta in cartea al carei nume nu-l cunosc, deoarece si-a pierdut copertile odata cu trecerea anilor?

“Orice fel de aliment consumat in cantitate mai mare decat ii trebuie corpului, spre a se preface in desvoltare si energie, este vatamator si se preface in patura de grasime. “Adorabila exprimare, asta cu patura! Care credeti ca este solutia pentru slabit?

Citez: “A lua masa principala la amiaza SAU seara e cu totul facultativ, principalul e ca cine vrea sa slabeasca sa nu consume mai mult decat 1000 calorii pe zi. si daca are cineva destula putere de abtinere si renuntare, cel mai practic lucru este ca la amiaza sa manance bine si in schimb sa economiseasca caloriile dimineata si seara.

“Cu alte cuvinte o masa principala pe zi sa fie, la restul sa te faci mai mult ca mananci- mi se pare mie, sau celebrul “intermitent fasting” din prezent, era cunoscut din mos-stramosi?!? Usor de zis, greu de facut, cu foamea nu-i de joaca! Credeti ca pe atunci oamenii aveau mai multa vointa si mai putine tentatii? Se pare ca nu, cura de slabire placuta nu exista?

“Aplicand procedeul alimentarii pe baza caloriilor, trebue luat in seama ca la inceput stomacul se cam revolta (se revolta ea si mintea, as adauga?) si cere hrana mai multa decat esti dispus sa-i dai. Se simte un gol in stomac care nu este nici de cum placut (nicio noutate pana aici?). La cea mai mare parte din oameni, mancarea multa este o obisnuinta si multi sunt la numar aceia care dau stomacului mai mult decat ii trebuie si cere.

Astfel stomacul se intinde si pretinde. Prin mancare regulata si in cantitati rationale, stomacul se strange de la sine si devine mai putin pretentios. “Genial spus “se intinde si pretinde”??
Iar cand vine vorba de mentinere, iata care este strategia: “Odata ce a ajuns cineva gratie dietei cu calorii la rezultatul dorit, trebuie sa tina dieta mai departe? si sa nu-si inchipuiasca ca odata ajuns la greutatea dorita, poate sa reinceapa a consuma fara control.

Trebue sa se stie ca mancarile si grasimile care au pricinuit ingrasarea, vor pricinui-o si de aici inainte.” Deci nu exista alta solutie pentru mentinere, cu putin ai slabit, putin trebuie sa mananci si in continuare. Iar “din cand in cand prezentandu-se ocazia unei mese copioase, se poate sa se lase cineva ispitit si sa ia parte, cu conditiunea insa ca a doua zi sa manance mai putin.”

Multa bucurie mi-a produs acest text, care confirma, daca mai era cazul, ca totul e o chestiune de disciplina si cantitate.

Pentru ca asta e tristul adevar, dragii mei: “Cine vrea sa devie subtire, trebue sa se multumeasca cu foarte putin”! Sau, dupa cum am auzit astazi sfatul unui bunic hatru apropo de slabit, “sa ducem mai rar lingura la gura”.