Mihaela Bilic raspunde pe pagina ei de socializare ce mai ramane din mancarea noastra daca dam comoditatea la o parte? „Ma uit in jurul meu si sunt surprinsa ce a ajuns sa insemne mancarea pentru tinerii din ziua de azi- majoritatea produselor sunt ambalate, semipreparate sau, in cel mai bun caz, gatite de altii. Poate si noi ne-am fi hranit cu biscuiti, covrigei si pizza incalzita la microunde daca le-am fi avut.

Cert este ca asistam la o trecere a preparatelor alimentare catre „uscaciuni”, adica lucruri care pot fi mancate la birou, in canapea, pe strada sau la volan- adica oriunde inafara de masa. Sendvisuri, produse de patiserie sau panificatie, semipreparate din rafturi de supermarket si pungi colorate din distribuitoarele din holurile cladirilor de birouri, in asta consta mancarea de azi.

si poate nici nu e cea mai plina de calorii si nehranitoare varianta, daca nu ne-ar face sa pierdem contactul cu simturile noastre, cu senzatiile alimentare si atentia acordata mancarii. Ce vreau sa spun cu asta? Faptul ca nu ne mai asumam deciziile legate de marimea portiei, combinatiile si asociatiile dintre diferite produse, cantitatea anumitor ingrediente sau gradul de satietate si satisfactia pe care ni le produc- totul e deja hotarat de altii si gata ambalat. Ne place/ne convine, bine! Daca nu, e problema noastra!

Din pacate uitam sa ne intrebam cum a fost experienta alimentara pe care am avut-o, daca gustul a fost la inaltimea asteptarilor, daca consistenta ne-a satisfacut, daca cantitatea a fost suficienta. Uitam sau nu stim sa apreciem daca preparatul respectiv a fost prea gras sau prea dulce, daca era un aperitiv sau un fel de baza. Nu ne mai batem capul gandindu-ne ca ne-ar fi prins bine mai multa salata sau ca portia de cartofi/orez trebuia sa ne ajunga pentru 2 mese.

Mancam indiferenti ce este la indemana, ce ni se da, ce gasim. Renuntam la exigente de dragul comoditatii si dam vina pe lipsa de timp de fiecare data cand ne apuca mustrarile de constiinta. Parem interesati de noutatile din sfera nutritiei, insa comportamentul si faptele ne raman neschimbate. stim ce avem de facut, dar practica ne omoara. Si atunci care e solutia? Ce ne poate trezi din amorteala simturilor si din mancatul pe pilot automat? Cum putem scapa de acest „merge si asa” extins mai nou si la capitolul alimentatie? Eu cred ca numai cu ajutorul celor din jur faceti un exercitiu si propuneti-va sa mancati intotdeauna cu cineva; incercati sa va descrieti reciproc produsele pe care le consumati, sa identificati ingredientele, sa le savurati si sa le analizati cu toate simturile. Atentie, nu e voie sa folositi cuvintele „bun” si „interesant”!

Rezultatul e pe cat de amuzant, pe atat de ravasitor. Veti descoperi cu surpriza cat de putine lucruri reusim sa simtim apropo de mancare, cat de analfabeti suntem dpdv alimentar, cat de mare ne este toleranta apropo de produse indoielnice ca gust si calitate. Mancam nu pentru ca ne place sau pentru ca e bun cu adevarat, cateodata nici macar pentru ca ne e foame, mancam doar pentru ca avem la indemana!”, conchide Mihaela Bilic.

Loading...