Ne uitam la viata cotidiana socio-politica si pare ca nu ne vine a crede ca traim vremuri tulburi din care parca nu se mai vede luminita de la capatul tunelului. Si asa devin mai actuale ca niciodata afirmatiile academicianului Florin Constantiniu care afirma ca cel mai mult rau pe care l-a facut cineva acestei tari sunt insasi politicienii ei. Intr-o aparitie discreta acesta declara scarbit intr-un interviu pentru cotidianul.ro, inainte de moarte (2012), ca timpurile pe care le traim sunt goale de continut si ca vrea sa dispara fizic: „Imi doresc sa scap cat mai curand din aceasta lume de hotie, ticalosie si nevolnicie, care este Romania de astazi”. Iata fragmentul cutremurator:

„Ne indreptam spre o saracire intelectuala, care va transforma Romania intr-un desert cultural”

– Domnule profesor, toata lumea stie ca Istoria este dispretuita si ignorata in tara noastra. Cat de gresita este aceasta atitudine din partea guvernantilor ultimilor 21 de ani?

– Cauzele restrangerii dramatice si regretabile a ponderii istoriei in invatamantul romanesc trebuie cautate, in opinia noastra, mai intai, in confruntarea dintre globalism si identitatea nationala si, apoi, in perceptia eronata a necesitatilor de pregatire intelectuala si culturala a omului contemporan. Noile forte economice globale isi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei tari, ci subordonarea intregii lumi. In atingerea acestui tel, globalismul intampina un obstacol: identitatea nationala a popoarelor, intruchipata in statele nationale. Identitatea nationala se hraneste si din memoria istorica, si, atunci, globalismul ataca istoria pentru a slabi constiinta nationala. In al doilea rand, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultura, el vrea specialisti de nisa, performanti intr-un domeniu restrans. Ne indreptam spre o saracire intelectuala, care va transforma Romania intr-un desert cultural. Cred ca in predarea istoriei, a istoriei romanilor in primul rand, in ultimii 21 de ani, s-a inregistrat un regres pe cat de daunator, pe atat de condamnabil. Scoala romaneasca, o scoala cu excelente traditii de invatamant solid si fertil, a fost pusa la pamant de coalitia dintre elevii lenesi, bolnavi de socializare pe Facebook; parintii isterizati de odraslele nemultumite ca trebuie „sa-si faca temele acasa”, si birocratii plafonati, grijulii cu scaunele lor, nu cu educatia, si copiind mecanic din publicatii straine, pentru a redacta legi, regulamente si programe analitice. De 21 de ani se fac reforme si iar reforme ale invatamantului, care, in realitate, submineaza functia instructiv-educativa a scolii. Primul pas in cretinizarea elevilor este prigoana dezlantuita de birocratii Ministerului Educatiei impotriva volumului de cunostinte transmise elevilor. La istorie – si nu numai la noi – s-a inceput cu indepartarea cronologiei: „Sa nu incarcam mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplina de memorizare, ci de analiza. Dar fara repere in timp nu se pot stabili legaturile cauzale. Si eu sunt impotriva invatarii pe dinafara a datelor lesne de gasit intr-o cronologie sau intr-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum sa intelegi raporturile de cauza-efect dintre evenimente daca nu cunosti succesiunea lor in timp? Nu se doreste ca elevii sa aiba o pregatire temeinica, si cei trei componenti ai coalitiei de care am amintit prefera niste adolescenti ignoranti, incapabili sa depaseasca limbajul „misto” si „naspa”. Cu astfel de cetateni, viitorul Romaniei este sumbru.

– In timp ce bulgarii isi impanzesc tara cu santiere arheologice, in cautarea tracilor cu care nu au nici o legatura, romanii, urmasi directi ai dacilor si romanilor, sunt gata sa cedeze strainilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Rosia Montana. Care ar trebui sa fie atitudinea statului fata de cercetarea arheologica?

– Desi se vorbeste de conservarea „patrimoniului national”, nu se face nimic pentru pastrarea si valorificarea lui. S-a gasit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se gasesc imediat cand se construiesc vile si se achizitioneaza masini de lux. Este o rusine ca statul roman nu a participat la „licitatia Brancusi”, pentru a achizitiona macar pipa unui roman care a deschis drumuri noi in arta. Nu ne pasa de Brancusi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre rusinea guvernantilor nostri, avem mult mai putine santiere arheologice astazi, in Romania, decat pe vremea lui Mihail Roller, de trista amintire. Sentimentul patriotic se infiripa la copil din interesul si dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuitatii se naste din atasamentul pentru un monument, o cruce inaltata sa vesniceasca un eveniment, un mic schit, pierdut in munti. Cine-i invata pe copii sa le ocroteasca? Grija pentru urmele inaintasilor – vezi si cazul Rosia Montana – ar trebui sa fie un principiu sadit in constiinta romanilor inca de pe bancile scolii.

„Marii guru ai culturii romane de astazi nu mai vor sa stie ca sunt romani”

– Cui credeti ca i se datoreaza situatia catastrofala in care se afla astazi Romania?

– Situatia catastrofala in care se afla astazi Romania are, ca sa spun asa, doi responsabili, in afara crizei mondiale: clasa politica si masa poporului roman. Clasa politica postdecembrista nu a avut – indiferent de partid – nici un proiect national. A avut, in schimb, un unic gand: sa se capatuiasca. S-a repezit asupra Romaniei cu singurul gand al imbogatirii. Oamenii politici au actionat ca niste vandali, distrugand si jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemtii, rusii nu au facut romanilor atata rau cat au facut politicienii postdecembristi in doua decenii. Cand, peste ani si ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au facut ca Romania sa rateze o mare sansa de afirmare si bunastare si sa fie adusa la sapa de lemn. Dar clasa politica nu si-ar fi putut desfasura „opera” nefasta daca in calea ei ar fi intalnit rezistenta hotarata a opiniei publice, manifestarea viguroasa a spiritului civic. Din nefericire, am ramas un popor de tarani – spiritul civic se naste la oras! -, o turma de oi, care se lasa exploatata, batjocorita, calcata in picioare, fara nici o tresarire de revolta sau de demnitate (Goga observase, in 1916, acelasi lucru). Clasa politica din Romania este intocmai ca un raufacator sigur de impunitate. Si daca stie ca nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui in continuare? Proteste ca in Grecia – leaganul democratiei – sunt de neimaginat in Romania. Asta e marele nostru blestem: o masa supusa, resemnata, incapabila sa se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Ma intreb daca noi, romanii, nu am parasit deja scena istoriei. O buna parte a elitei intelectuale a capitulat in fata globalismului, a capitalismului de cumetrie si a clientelismului politic, abandonand functia de ghid spiritual al natiunii. Oameni ca pasoptistii, oameni ca fauritorii Romaniei Mari ar fi priviti astazi ca anacronici si nostalgici. Marii guru ai culturii romane de astazi nu mai vor sa stie ca sunt romani. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: cati dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut imprejurarile crearii Romaniei Mari?

Florin Constantiniu s-a nascut pe 8 aprilie 1933, la Bucuresti si a decedat la 13 aprilie 2012. Din 1999 a fost membru corespondent al Academiei Romane, iar in anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Romane.

Si-a facut studiile secundare la Colegiul „Sf. Sava” din Bucuresti, dupa care a absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti (1951-1956). In 1968 si-a sustinut teza de doctorat: „Relatiile agrare din Tara Romaneasca in secolul al XVIII-lea”. Din 1957 a fost cercetator in cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga” din Bucuresti, iar in 1977, 1983 si 1987 a realizat cercetari in Franta si SUA. Este autorul a numeroase carti, studii si articole, aparute in tara si in strainatate, referitoare la istoria medie, moderna si contemporana a Romaniei: „Un proiect romanesc de coalitie antiotomana din ultimul sfert al sec. XVI” (1963); „Relatiile agrare din Tara Romaneasca in sec. XVIII” (1972), lucrare distinsa cu Premiul „N. Balcescu” al Academiei Romane; „Premisele aparitiei statelor feudale romanesti” (1974); „De la Mihai Viteazul la fanarioti. Observatii asupra politicii externe romanesti” (1975); „Geneza feudalismului romanesc” (1978); „Sensibilitati si mentalitati in societatea romaneasca a sec. XVII” (1980); „Insemnarile unui agent secret britanic din ajunul insurectiei romane din august 1944” (1982); „Iobagia in istoriografia romana” (1983); „Constantin Mavrocordat” (1985); „Relatiile agrare in timpul lui Constantin Brancoveanu” (1988); „Intre Hitler si Stalin. Romania si Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); „Cand incepe epoca fanariota?” (1992); „Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940) si relatiile sovieto-germane” (1993); „Trecerea Nistrului. 1941. O decizie controversata” (1995, in colab.); „Romania in razboi. 1941-1945” (1995, in colab.); „O istorie sincera a poporului roman” (1997, 1999, 2001), „Doi ori doi fac saisprezece. A inceput razboiul rece in Romania?” (1997); „De la razboiul fierbinte la razboiul rece” (1999); „P.C.R., Patrascanu si Transilvania” (1945-1946) (2001); „1941. Hitler, Stalin si Romania” (2002).

Florin Constantiniu a colaborat si la volumele: „Documente privind relatiile agrare din veacul al XVIII-lea” (2 vol., 1961, 1966); „Istoria Romaniei, vol. III” (1964); „Istoria lumii in date” (1969); „Istoria Romaniei in date” (1971); „Istoria poporului roman” (1971); „Institutii feudale din Tarile Romane. Dictionar” (1968); „Romania in anii celui de-al doilea razboi mondial” (3 vol., 1989); „Sovietizarea Romaniei. Perceptii anglo-americane” (1993); „Misiunile lui A. I. Visinski in Romania” (1997).

Florin Constantiniu a fost distins cu Ordinul national „Pentru Merit” in grad de cavaler, in anul 2000.

 

Sursa interviului: Cotidianul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.