Lectie de viata de la parintele Iosif Trifa! 2 saptamani la rand spune rugaciunea aceasta din doar 4 cuvinte! Este inceputul mantuirii!

Un vestitor al Evangheliei l-a invatat pe un mare pacatos sa-si inceapa indreptarea rostind doua saptamani la rand o rugaciune din doar patru cuvinte: „Doamne, arata-mi inima mea!”. Dupa doua saptamani, l-a aflat plangand cu amar. isi „aflase” inima. Aceasta „aflare” este inceputul mantuirii.

Cu aceasta „aflare” s-a mantuit si vamesul. Cand ai ajuns la „aflarea” aceasta, Duhul Sfant te duce mai departe, in fata iubirii lui Dumnezeu.

Ce este smerenia?

Interesul personal, vietuirea dupa propria voie, multumirea de sine, independenta, neascultarea, anarhismul si altele asemenea ale egoismului reprezinta rasturnarea cugetului smerit, in care se afla locul lui Dumnezeu si al voii dumnezeiesti.

Raspunsul la aceasta intrebare este mai presus de masurile si legile omenesti. Smerenia nu este pur si simplu o virtute sau o bunatate, care sa apartina masurilor si izbanzilor omenesti. Este un lucru si un inteles mai presus de fire, pe care numai luminarea si stralucirea harului dumnezeiesc poate sa o descrie. Smerenia este icoana si chipul insusirilor dumnezeiesti. in chip drept a fost numita de catre cei care au ajuns la indumnezeire „vesmant dumnezeiesc” si „podoaba a dumnezeirii”. Ea este socotita a fi temelia „nemiscarii” spre patimi, pecetea celui desavarsit, locul neschimbabilitatii si multe altele apartin dumnezeiestii atotdesavarsiri.

Dintre cele prin care se manifesta maretia dumnezeiasca nu lipseste buna mireasma a smereniei si in chip drept s-a spus ca „Dumnezeu celor smeriti le da har” (Iacov 4, 6). Zdrobirea firii omenesti a venit prin intrarea blestemului egoismului, a leprei inaltei cugetari, a bolii si a mortii uneltite de diavol. Prin urmare, Dumnezeu cu dreptate „celor mandri le sta impotriva”, iar unde Dumnezeu, Care tine intregul univers, sta impotriva, cine ar putea sa-i faca fata?

in toate insusirile dumnezeiesti atottiitoare coexista si impreuna-merge chipul smerit, pecetluindu-se legea si ratiunea nemiscarii si plinatatii voii dumnezeiesti si a atotmantuitoarei pronii. Dovada plinatatii acestui chip dumnezeiesc este ceea ce El insusi a descoperit, ca este Dumnezeu „smerit cu inima”, si nu numai pe dinafara. Daca Dumnezeu insusi marturiseste ca este „smerit cu inima, nu inseamna aceasta ca smerenia este caracterul fiecarei persoane rationale si, prin urmare, nu este straina de firea noastra, ci ipostasul si locul vietii?

Daca falsificarea faptului de a gandi cineva in chip smerit a zdrobit si a nimicit minunata si preastralucita frumusete si demnitate ingereasca, oare nu inseamna aceasta ca smerenia este caracter si esenta a firii, iar nu forma exterioara sau fatarnicie? Aici se dezleaga problema atotcuprinzatoarei apostazii si a caderii firii omenesti. Orice cadere sau esec are drept inceput si radacina pierderea cugetarii smerite. Interesul personal, vietuirea dupa propria voie, multumirea de sine, independenta, neascultarea, anarhismul si altele asemenea ale egoismului reprezinta rasturnarea cugetului smerit, in care se afla locul lui Dumnezeu si al voii dumnezeiesti.

Daca Dumnezeu descopera lumii ca este in firea Sa smerit, nu ramane nici un semn de intrebare de ce anume smerenia se impune pentru tamaduirea si echilibrarea pervertirii universale. Toti cati, dupa parerea mea, isi simt neputinta si esecul sa recurga grabnic la smerita cugetare si la faptuirea pentru redobandirea celor ce le-am pierdut si sa nu bata campii cu ideologii abstracte si satanice, care nasc moartea.

Milioanele de atleti ai martiriului sangeros si nesangeros din istoria noastra bisericeasca s-au distins prin smerenie, urmandu-L pe preadulcele nostru Mantuitor. Cei ce voiesc sa se intoarca in cetatea cereasca, al carei Ziditor si Creator este Dumnezeu, sa imbratiseze cu statornicie fericita smerita cugetare, care poate sa-i transfigureze si sa-i arate mostenitori ai vesniciei.

Sursa:ortodoxia.me

spre