O bunica de 86 de ani, sprijinita de un nepot, a reusit ceea ce autoritatile statului nu au reusit sa faca de zeci de ani. A ridicat un monument in memoria ostasilor romani cazuti pe frontul de est in cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Acolo, in iunie 1941, in urma unui bombardament al rusilor, a pierit un intreg regiment. Marghioala Huzum, mama Marghiolita cum ii spun satenii din Copaceana, comuna Falciu, avea doar 10 ani cand a izbucnit cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Imaginile crude ale razboiului, venirea rusilor in sat, executarea soldatilor nemti au urmarit-o si marcat-o intreaga viata.

”La 21 iunie 1941 a inceput razboiul si au urmati zile si nopti de groaza, in care multi eroi au cazut pentru reintregirea patriei. De la noi din sat au murit 18 oameni pe campurile de lupta. in 1944, cand s-a instalat armata ruseasca la noi in sat, au prins nemti, nationalitati straine. I-a adunat in fata satului, i-a asezat in rand, i-a pus sa sape groapa, i-a asezat pe malul din rasarit, iar rusii in spate cu mitralierele. Au cazut singuri in groapa, pe spate. Alt ostas ii tragea in groapa de picioare, mort-nemort, trageau pamantul peste ei. Nu conta ca poate mai sunt in viata. Nu ati vazut razboiul, este groaznic, sa nu va trebuiasca”, marturiseste, cu lacrimi in ochi, bunica Marghiolita.

Batrana povesteste ca in iunie 1941, un regiment romanesc se indrepta spre zona tiganca pentru a intra in batalie impotriva rusilor. in stanga Prutului, un avion rus l-a distrus in intregime. „Trebuiau sa treca Prutul. Nu au mai reusit, saracii. A fost multa durere si suferinta”, rememoreaza batrana.

Dupa razboi, pe campul de la Copaceana, Armata Romana a ridicat trei cruci din lemn, in memoria ostasilor cazuti acolo. De mai bine de 70 de ani, crucile s-au distrus si nimeni nu s-a gandit sa mai pastreze in vreun fel vie memoria eroilor romani, carora Antonescu le-a spus: ”Va ordon, treceti Prutul!”. Nimeni, mai putin bunica Marghiolita. Din pensia ei modesta, de 600 de lei, batrana a economisit bani pentru a ridica un monument in momoria ostasilor romani. ”Sunt amintiri pe care nu le poti uita, pe care nu trebuie sa le uitam! Rudele celor care zac in aceste pamanturi nu uita durerea din suflet”, marturiseste octogenara. Din toate economiile adunate si cu sprijinul unui nepot, mama Marghiolita a reusit in aceasta vara sa ridice un monumentul, ale carui costuri s-au ridicat la aproximativ 10.000 de lei. in urma cu cateva zile, un sobor de preoti a oficiat o slujba de pomenire si a sfintit crucea, pe care batrana a asternut cuvinte de multumire si recunostinta vesnica eroilor romani.

Mama Marghiolita are doar sapte clase, nici acelea insa terminate. Povesteste ca era o eleva de nota 10 si si-ar fi dorit sa ajunga ”om mare”, profesoara. Razboiul a inchis scoala din sat, astfel ca visul Marghiolitei s-a frant. I-a placut mult sa scrie, sa citeasca. Visa sa-si astearna viata pe paginile unei carti, insa odata cu trecerea anilor si-a pierdut speranta. Avea 77 de ani cand a mers cu nepotii intr-o vizita la Manastirea Arges. Acolo l-a intalnit pe parintele Calinic, caruia i-a povestit despre visul ei. La indemnanul preotului, intr-o iarna intreaga a scris pe genunchi patru caiete studentesti, sute de pagini pe care si-a asternut ”O viata de taranca”. Cu ajutorul nepotului, cartea a vazut lumina tiparului cand mama Marghioala a implinit 80 de ani, iar lansarea a avut loc la Muzeul taranului Roman.

”Tanti Marghiolita asa cum o stiu toti din Copaceana, o femeie foarte credincioasa care cu modestie si ratiunea unei adevarate generatii de tarani autentici a reusit sa lase multe lucruri minunate ca o amprenta a existentei sale pamantesti. O batranica desprinsa din povesti care de fiecare data cand o vizitam, eram primiti la masa cu bucate trudite de catre ea, primitoare atat pentru cei nevoiasi, cat si pentru toti ai satului. Vaduva, de multi ani, a impletit atat bucuriile cat si suferintele cu o carisma aparte, lasand mereu ceva placut in urma ei. Nu pot sa uit cum ma purta pe dealul Copacenei, la vechiul cimitir unde nici crucile de la morminte nu mai erau, ca nu cumva cei adormiti de acolo sa ramana nepomeniti! Desi tanar fiind, am inteles inca de atunci ca si noi preotii avem multe lucruri de invatat de la oamenii simpli, oameni care prin lucruri mici misca eternitatea lui Dumnezeu!”, a declarat fostul preot al satului, Lucian Botez, potrivit Adevarul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.