In anul 1915, pe cand avea 36 de ani, Einstein traia la Berlin, oras care la acea data era implicat direct in razboi, in timp ce sotia lui, Mileva, impreuna cu cei doi fii ai lor, Hans Albert Einstein si Eduard „Tete” Einstein, traiau relativ mai in siguranta, la Viena. In data de 4 noiembrie a aceluiasi an, dupa ce tocmai si-a terminat capodopera de doua pagini care avea sa-l lanseze in randul celebritatilor internationale si sa-i asigure gloria istorica – pagini ce contineau teoria sa cu privire la relativitatea generala – Einstein a trimis baiatului sau Hans Albert, in varsta de 11 ani, o scrisoare care avea sa devina o lectie de viata.

Einstein, care isi recunoaste realizarile sale intelectuale, vorbeste despre creativitate ca fiind combustibilul necesar motorului intern de invatare, pe care il detine fiecare om in parte:

„Aceasta este modalitatea prin care inveti cel mai usor: sa faci un lucru cu asa de mare bucurie incat sa nu-ti mai dai seama cand trece timpul.”

„Dragul meu Albert,
Ieri am primit scrisoarea ta draga, care m-a facut foarte fericit. Mi-a fost chiar frica de faptul ca nu imi vei mai scrie deloc. Mi-ai spus, atunci cand am fost in Zurich, de faptul ca iti este incomod atunci cand sosesc eu la Zurich. Prin urmare cred ca este mai bine daca ne intalnim intr-un alt loc, acolo unde nimeni nu va putea interveni in tihna noastra. imi voi exprima dorinta oricum ca in fiecare an sa petrecem impreuna o luna intreaga, pentru ca tu sa poti cunoaste ca ai un tata care tine la tine si care te iubeste. Poti chiar sa inveti foarte multe lucruri bune si frumoase de la mine, ceva ce un alt om nu ti-ar putea oferi asa usor. Ceea ce am realizat prin foarte multa munca solicitanta nu va fi de folos doar oamenilor straini, ci mai ales propriilor mei fii. in aceste zile am finalizat una din cele mai frumoase lucrari ale vietii mele; cand vei fi mai mare, iti voi povesti despre ea.
Sunt foarte multumit de faptul ca iti gasesti bucuria cantand la pian. Aceasta activitate impreuna cu dulgheria sunt, in opinia mea, pentru varsta ta, cele mai bune preocupari, mai bune chiar si decat scoala. Pentru ca acestea sunt lucruri care se potrivesc foarte bine unui tanar ca tine. Sa canti la pian in principal melodiile care te bucura pe tine, chiar daca profesorul tau nu ti le atribuie pe acelea. Aceasta este modalitatea prin care inveti cel mai usor: sa faci un lucru cu asa de mare bucurie incat sa nu-ti mai dai seama cand trece timpul. Sunt cateodata atat de prins in munca mea incat uit de masa te pranz…
Fii, impreuna cu Tete, sarutat de catre al vostru
Tata.
Salutari mamei.”

Sursa: eromaniata

Loading...