O poveste inteleapta si bine-cunoscuta spune ca, odata in trecut, un sultan a visat ca a pierdut toti dintii lui. Dupa ce s-a trezit, el a chemat un ghicitor pentru a-i interpreta visul.
Spune ghicitorul:
– Ce pacat, domnule! Fiecare dinte cazut reprezinta pierderea unei rude a maiestatii voastre.
– Ce tupeu! Cum indraznesti sa-mi spui asa ceva? Luati-l de aici! – Striga sultanul infuriat.
El a chemat gardienii si le-a ordonat sa-i dea 100 de lovituri de bici. Apoi a dat ordin sa-i aduca un alt ghicitor care sa-i dezlege visul. Acesta ascultat cu atentie sultanul si dupa ce a terminat i-a spus:
– Preainaltule doamne! Iti este rezervata o mare fericire. Visul inseamna ca vei trai mai mult decat toate rudele tale.
Fizionomia sultanului s-a schimbat si se aprinse un zambet si a poruncit sa i se dea 100 de monede de aur pentru deslusirea visului. Cand a plecat de la palat, unul dintre curteni i-a spus cu admiratie:
– Cum este posibil! Interpretarea ta a fost la fel ca a colegului dinainte. Nu inteleg de ce pe el l-a pedepist cu 100 de biciuri si pe tine cu 100 de monede de aur …
A spus ghicitorul:
– Aminteste-ti, prietenul meu, ca totul depinde de modul de a spune. Una dintre provocarile cu care se confrunta umanitatea este de a invata arta de a comunica. De comunicare depinde de multe ori, fericirea sau nenorocirea, pacea sau razboiul. Adevarul trebuie sa fie spus, in orice situatie, fara indoiala. Dar modul in care este comunicat provoaca, in anumite cazuri, probleme majore.
Adevarul poate fi asemanat cu o piatra pretioasa. In cazul in care este lasata pe mana cuiva, se poate rani, provocand durere. Cu toate acestea, in cazul in care este ambalata delicat, si oferita cu duiosie, acesta va fi cu siguranta acceptate cu bucurie.
