INTAMPLAREA din Buzau 1992! ELICOPTERELE ROMANESTI au fost gazda unui OZN! VIDEO

Pe 10 mai 2014, Asociatia pentru studiul fenomenelor aerospatiale neidentificate (ASFAN) a organizat in Capitala, prima editie a Conferintei „OZN Romania”, unde au fost povestite cu OZN-uri din Romania.

Intr-o noapte de noiembrie a anului 1992, trei elicoptere militare plecau intr-un zbor de noapte, in „triunghi”, de la Buzau spre Urziceni, cu intoarcere pe la Mizil. Vremea era ideala pentru zbor, cu un cer neobisnuit de senin. La inceput, zborul, la altitudinea de 100 de metri, cu 150 de kilometri pe ora, parea ca decurge fara probleme iar pilotii celor trei aparate isi mai aruncau din cand in cand privirea catre masinile care circulau, paralel cu ruta lor, pe Drumul European 85, spre Urziceni.

Comandorul in rezerva Marcel Smoleanu se afla atunci la mansa primului elicopter. El relateaza ca:

„Era o misiune usoara, de antrenament. Elicopterele nu aveau armament. In fiecare aparat erau un pilot, un secund si un tehnician de bord. Am plecat in jurul orei 22.00 si urma sa ne intorcem in jurul orei 24.00. Era un zbor atat de placut, incat nici nu vorbeam intre noi, fiecare era dus cu gandurile lui. Gasisem prin statie un post de radio si ascultam in surdina o muzica linistita”.

„La un moment dat am incremenit insa cu mana pe mansa, cand am vazut, brusc, ca vine din stanga noastra o sfera luminoasa de culoare rosu aprins. Avea un diametru imens, de aproape 20 de metri. S-a apropiat de noi. Nu-si schimba culoarea, nu palpaia, nu facea niciun zgomot si nu lasa nicio dara in urma. Sfera a inceput apoi sa zboare in paralel cu elicopterele… Am incercat sa-mi explic ce este si, la un moment dat, m-am gandit ca acest obiect ciudat nu are cum sa fie fabricat pe Pamant. I-am intrebat si pe ceilalti colegi daca vad acelasi lucru si mi-au confirmat sec, fara sa mai scoata un cuvant. Eram atat de socati de ce ni se intampla, incat nu mai puteam vorbi”, spune Smoleanu. „Eram ca hipnotizat. Mai tarziu m-am gandit ca ar putea fi un OZN, ceva ce ne cauta din afara”. El nu s-a uitat deloc la instrumentele de bord, asa ca nu stie daca aparitia a avut vreo influenta asupra acestora. Oricum, turatia motoarelor nu a fost in niciun fel perturbata.

Dupa mai multe zeci de secunde, in care pilotii buzoieni nu stiau cum sa reactioneze, obiectul a facut cateva manevre neobisnuite.

„La un moment dat, urmaritorul nostru a accelerat brusc si a ajuns la o viteza incredibila. A plecat de langa noi, s-a dus in fata si ne-a taiat calea la un unghi imposibil, de 90 de grade, fara sa micsoreze viteza. A intrat in axul nostru de deplasare si atunci am facut un viraj spre stanga si am redus viteza pana aproape de zbor la punct fix. Dupa aceasta manevra a noastra, obiectul a disparut”, adauga Smoleanu. „Asa, brusc, cum a aparut, asa s-a si stins. Chiar, la un bec, cand il stingi, ii mai vezi filamentul. Aici, pur si simplu, brusc, nu mai era nimic in fata.”
Inspaimantat de neobisnuita experienta, Smoleanu i-a intrebat si pe cei din celelalte elicoptere: „Ati vazut ce am vazut si eu?” Acestia au confirmat. Atunci a cerut lamuriri celor din baza militara de la Urziceni, care aveau si ei elicoptere. Desi stia, dinainte de a pleca, faptul ca nu era niciun zbor planificat, i-a intrebat: „Aveti ceva in aer?” I s-a raspuns ca nu zboara nicio aeronava, nici de la ei, nici de la Otopeni.

Reveniti de urgenta la unitate, pilotii buzoieni au raportat incidentul comandatului scolii de aviatie de la Boboc. Smoleanu comenta:

„Nu aveau cum sa creada ca sunt nebun, pentru ca erau inca opt martori, in afara de mine. Vizita medicala o aveam facuta toti, inclusiv testul psihologic, care nu este o gluma la aviatori. De aceea, povestea noastra n-au pus-o deloc sub semnul indoielii”.

Comandorul Smoleanu a mai precizat:

„Comandantul scolii de la Boboc i-a raportat in acea noapte generalului Alexandru tot ce am vazut noi. De dimineata, am fost chemati la raport in biroul comandantului, unde ne astepta si generalul. Nu ne-a spus decat – domnilor, fiti atenti ce vorbiti, pentru ca azi noapte nu ati vazut nimic! M-ati inteles? N-ati vazut nimic. Si a facut un gest ca si cum si-ar trage fermoarul peste gura. Din asta am dedus ca trebuie sa ne tinem gura, lucru pe care l-am si facut pana acum”. Fostul pilot de vanatoare a tinut sa rupa tacerea despre aceasta intalnire, abia intr-un interviu acordat in 2012 jurnalistului Florin Mitu de la publicatia Stiri de Buzau si apoi prin declaratiile facute catre investigatorii ASFAN.

Obisnuit cu senzatiile false in zbor si cu tot felul de iluzii optice, comandorul Smoleanu nu-si poate explica fenomenul pe care l-a trait in urma cu doua decenii. El este convins ca si acum, dupa 20 de ani, si-a asumat un risc atunci cand a hotarat sa vorbeasca despre acest incident. Dupa ce au aparut in presa primele sale relatari, a primit „niste telefoane”. Nu a fost placut, dar refuza sa discute mai mult despre acest subiect. Si adauga:

„Nu pot sa va dau numele colegilor, pentru ca nu-mi pot asuma nicun risc pentru ei. Eu am ales sa vorbesc pentru ca nu inteleg nici acum de ce a fost atata secretomanie vizavi de acest incident”.

In toamna anului 2013 Florin Mitu a identificat si intervievat si un al doilea martor-cheie al acestui caz, locotenent-comandorul, azi in rezerva, Doru Dragoi, sef de tura in acea noapte la punctul de comanda radar de pe aerodromul militar Buzau. El relata ca a fost chemat de urgenta de capitanul care era „la tub” (ecranul radar), atunci cand acesta a vazut pe ecran ca de cele trei elicoptere se apropie foarte mult o tinta neidentificata.

„Acest obiect aparea diferit fata de elicopterele noastre si mult mai mare. Se vedea ca un bob de orez, elicopterele fiind cel mult jumatate. Dupa ce am vazut ca acel OZN era cat pe-aci sa se loveasca de elicopterele noastre, am informat conducatorul de zbor cu propunerea sa aducem aeronavele la sol”. Initial, acesta a refuzat spunand „Vezi-ti de treaba ca sunt cei de la Alexeni sau cei de la Bucuresti”, desi fusese si el informat ca nu se efectua niciun zbor de la aceste aeroporturi in noaptea aceea. Apoi insa a contactat un pilot (nu pe Smoleanu) si i-a spus: „Fiti atenti, ca aveti in dreapta voastra un obiect foarte mare”. Cel intrebat i-a raspuns: „Nu e in dreapta, a trecut deja in stanga si e imens”.

Dupa ce a vorbit si cu Marcel Smoleanu, conducatorul de zbor a dispus aterizarea elicopterelor.

Click pe aceeasi tema:  Suntem URMARITI de mai multe FIINTE INTELIGENTE NEPAMANTENE! Dovezile sunt CLARE!

Doru Dragoi povestea mai departe:

„Dupa ce i-am adus pe ai nostri la aterizare, cei de la radiolocatie ma suna iar si imi spun sa fiu atent din nou la ecran. Cand m-am uitat pe radar am vazut o multime de tinte, peste zece la numar. Acestea aveau evolutii ciudate in zona Maracineni-Sapoca (la circa 10 kilometri nord-est de Buzau). Mergeau de parca erau elicoptere, in sir pana la Sapoca, apoi, una cate una, faceau un viraj de 180 de grade, dupa care dispareau de parca intrau in pamant”. Martorii au si glumit ulterior ca „si-au facut astia baza la Sapoca”.

Pentru ca surpriza sa fie maxima, un alt telefon venit de la radiolocatie i-a spus ofiterului Doru Dragoi: „iesi afara sa le vezi pe cer”. Dragoi povesteste:

„Cand am iesit afara din punctul de comanda, am vazut pe cerul senin, printre stele, aceste obiecte luminoase care traversau de la est la vest cu o viteza uimitoare. Stiam de la informarea de zbor ca niciun obiect terestru nu se afla in aer la acea ora. Avioane straine nu aveau cum sa fie pentru ca suntem in centrul tarii si ar fi fost detectate la granita. Atunci mi-am dat seama ca ne confruntam cu un fenomen OZN la scara mare”, a mai spus Doru Dragoi. Viteza, acceleratia si virajele il fac sa creada ca obiectele „nu erau de natura terestra”.

Benzile de la radiolocatie se pastrau de regula 48 de ore, dar pe cele din seara aceea Doru Dragoi le-a tinut mai mult; si bine a facut deoarece a treia zi a venit un maior de la Comandament care a cerut sa le vada. Dupa aceea a spus ca daca se mai intampla asa ceva, sa raporteze imediat, direct la Bucuresti, „ca prea-si bat joc astia de noi cu simulatoarele lor”. Probabil ca el avea cunostinta si de alte incidente similare. Totusi ipoteza cu simulatoarele nu poate fi acceptata – spune Dragoi – atat din cauza ca acestea apareau pe radiolocator ca avand marimea unui elicopter, dar mai ales datorita fenomenului observat cu ochiul liber. Marcel Smoleanu a comentat ca pilotii de pe avioanele de vanatoare de la baza Boboc povesteau si ei ca au vazut, deasupra lor, nu o data, tot pe timp de noapte, obiecte neidentificate care aveau viteza foarte mare; „dar erau foarte sus”.

Click pe aceeasi tema:  Tratatul Grenada din 1954: Ce intelegeri se regaseau in pactul SUA cu EXTRATERESTRII!

Vezi VIDEO AICI!

Cazul a fost prezentat la Conferinta OZN de Marcel Smoleanu si de Doru Dragoi (printr-o inregistrare video). Este semnificativ faptul ca atat acest caz, cat si cele relatate in numarul trecut din „Magazin”, au iesit la iveala abia dupa foarte mult timp, iar martorii care au vorbit sunt exclusiv pensionari… Jurnalistul Florin Mitu a mai descoperit si alte fenomene inexplicabile care s-au petrecut in zona Maracineni-Sapoca, in aceeasi perioada. Aceste fenomene sunt inca in curs de investigare.

Sursa: revistamagazin.ro

spre