Misterul ce a inconjurat aceasta mica glanda endocrina continua. Cu toate acestea din ce in ce mai multe descoperiri uimitoare ies la suprafata. Aceasta glanda care este asemanatoare cu un con de brad si care are aceasi textura cu cea a ochiului uman a reprezentat una dintre fascinatiile filosofului francez din secolul XVII, Rene Descartes. Acesta o denumea „sediul sufletului”….
Acesta credea ca acest organ le ofera oamenilor mediul prin care sufletul nostru se poate exprima in realitatea fizica. Glanda pineala a fost un viu subiect de dezbatere al deceniilor trecute si este in continuare, comunitatea stiintifica incercand sa descopere functia biologica si spirituala completa a acestei glande.
Dr. Rick Strassman, autorul cartii “DMT: molecula spiritului”, si-a dedicat ani de zile din viata cercetand functiile glandei pineale. Acesta a descoperit ca aceasta glanda reprezinta fabrica unei anumite substante chimice din creier numita DMT, care induce, atunci cand este produsa de glanda pineala, experiente psihedelice si mistice. Foarte multe culturi diferite vorbesc despre “al treilea ochi” si, teorii moderne, sugereaza ca aceastra expresie nu este altceva decat o referire directa la glanda pineala. Si mai neobisnuit este faptul ca simbolizari ale glandei pineale pot fi observate in cultura multor civilizatii precum cea romana, mexicana, egipteana, babiloniana si greaca. De asemenea, putem observa aceasta simbolistica si in cazul Bisericii Catolice, o mare statuie ce reprezinta glanda pineala putand fi observata in Piata Vaticanului, aceasta fiind cea mai mare statuie de acest fel din lume. Ce ar putea sa insemne toate aceste lucruri? Exista oare cunostinte vechi ale acestei glande la care vechile civilizatii au avut acces? Mai mult decat atat, ce rol are aceasta glanda in cazul experientelor noastre spirituale si cum putem explica acest lucru din punct de vedere fiziologic?
Scrierile din secolul al III-lea i.Hr. ale medicului grec pe nume Herophilus sunt cele mai vechi cu privire la glanda pineala. In aceste scrieri, Herophilus face referire la glanda pineala ca fiind un organ in forma de con de pin, de marimea unghiei noastre de la degetul mic. Denumirea acestei glande provine din limba latina, “pinea” insemnand “con de pin”. Dupa cum am mentionat anterior, aceasta glanda se afla in centrul geometric al creierului uman. In plus, din punct de vedere tehnic, glanda pineala nu este o parte a creierului, deoarece nu este protejata de bariera hemato-encefalica. In cartea sa “DMT: molecula spiritului”, Dr. Rick Strassman atrage atentia cititorilor asupra statutului solitar unic pe care aceasta glanda il ocupa in interiorul creierului uman. In plus, glanda pineala se afla foarte aproape de centrele senzoriale si emotionale ale creierului, ceea ce ar putea explica de ce experientele spirituale pot provoca emotii de o intensitatea atat de mare.
In secolul al XVII-lea Rene Descartes s-a aflat in cautarea sursei gandurilor noastre, si a ajuns la ipoteza potrivit careia sursa principala ar putea fi chiar glanda pineala. De asemenea, Descartes s-a aratat surprins si de pozitia pe care o ocupa glanda pineala in raport cu lichidul cefalo-rahidian, si a sugerat ca, atunci cand glanda pineala “secreta gandurile noastre”, acestea trec prin acest lichid, pentru ca, mai apoi, sa-si gaseasca drumul spre creier.
David Wilcock, autorul bestseller-ului “Investigatiile Campului Sursa”, discuta si sustine ideea prin aducerea la lumina a unor dovezi biologice, potrivit careia glanda pineala este “al treilea ochi”, aceasta oferindu-ne efecte vizuale in timpul viselor, in timpul experientelor psihedelice si in cazul experientelor de moarte clinica.
Aceasta idee a devenit o teorie comuna in domeniul cercetarii stiintifice a acestei glande. De retinut este faptul ca aceasta glanda, la fel ca si retina ochiului, preia imagini vizuale si le trimite creierului spre procesare. Oamenii de stiinta sugereaza ca interiorul glandei pineale este complet negru, dar trebuie sa ne intrebam de ce corpul nostru a creat acest al treilea ochi care dispune de abilitatea de a detecta celulele de lumina, in cazul in care nu a existat nicio luma pe care ar trebui sa o detecteze in acel loc. Oare imaginile pe care le creaza creierul nostru in timp ce dormim sau in timpul experientelor “afara din corp” provin din celulele aflate in interiorul glandei pineale?
Strassman sustine ideea potrivit careia molecula DMT, care are puternice proprietati psihedelice, este produsa de catre glanda pineala. Aceasta molecula se gaseste in mod naural in natura, in componenta celulara a anumitor plante, ierburi, radacini de copaci si chiar in corpurile noastre. Producerea DMT-ului de catre glanda pineala trebuie sa fie considerata o ipoteza plauzibil, avand in vedere ca este recunoscut faptul ca aceasta glanda este raspunzatoare de producerea melatoninei si a serotoninei, doi neurotransmitatori cu o structura foarte asemanatoare cu cea a DMT-ului si care joaca un rol foarte important in starea noastra de spirit si in reglarea ritmurilor cicardiene.
Pentru a adauga elemente de mister, sa luam in seama imaginile exprimate in arta si arhitectura sacrala din intreaga lume. Dupa cum am mentionat anterior, cuvantul “pinea” provine din latina si inseamna “con de pin”, simbolul conului de pin fiind folosit pentru a reprezenta glanda pineala in decursul secolelor. In cartea sa, Wilcock dedica un capitol intreg reprezentarii glandei pineale in decursul istoriei. Iata cateva dintre exemple.
Poate ca unul dintre cele mai tulburatoare aspecte se refera la cat de mult pare sa promoveze Biserica Catolica imaginea conului de pin. In mod clar, acesta a fost unul dintre cele importante simboluri in cadrul acestei institutii religioase si pentru Parintii Bisericii, avand in vedere amplasarea statuii conului de pin gigant din Piata Vatican. Oare Vaticanul ne ascunde anumite cunostinte sacre, cunostinte ce ar putea contribui la evolutia fizica si spirituala a omenirii? Wicock investigheaza intr-un mod detaliat aceste aspecte in cartea sa “Investigatiile Campului Sursa”.
