Un roman de etnie rroma nascut intr-una dintre cele mai sarace comunitati din judetul Botosani a ajuns sa faca doua facultati si sa devina preot intr-o comuna din Iasi. Dorel Burduja provine dintr-o familie de lingurari nevoiasi, iar intreaga sa viata este un exemplu de ambitie si autodepasire a conditiei.

Dorel Burduja este preotul paroh al Bisericii cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril“ din satul Piciorul Lupului, comuna ieseana Ciurea, un slujitor al Bisericii cu o experienta de peste 22 de ani. in spatele carierei ecleziastice care a presupus si multe activitati de misionariat se afla o lupta impresionanta de autodepasire. Preotul Dorel Burduja (50 de ani) provine dintr-una dintre cele mai sarace comunitati rome din Romania. A trait pe pielea lui marginalizarea, lupta cu greutatile. in cele din urma a reusit sa termine cu brio doua facultati, sa devina profesor si preot. „Cred ca omul trebuie sa lupte pentru a-si implini chemarea si nazuintele. Nu trebuie sa se lase batut. Eu am avut norocul ca, pe deasupra, am fost si optimist. Am crezut mereu ca tot raul este spre bine“, spune preotul Dorel Burduja.

Povestea preotului de etnie roma incepe in judetul Botosani, in anul 1968. Atunci s-a nascut Dorel Burduja, fiul al lui Mihai si al Elenei, tigani lingurari din comuna Hudesti. Parintii lui Dorel Burduja erau oameni nevoiasi, cu multi copii. Preotul isi aduce aminte de copilaria sa din Hudesti si de primele glume pe seama culorii pielii sale. „Eu sunt dintr-o familie de lingurari. La vremea aceea nu ne consideram romi, desi suntem cei mai inchisi la culoare. Cand eram mai mic ma luau oamenii in ras, dar nu cu rautate, zic eu. Mai tarziu, cand am mai crescut, am vazut clar care sunt originile mele, de lingurar. Nu ne putem ascunde de noi insine. Ar fi cea mai mare greseala“, povesteste Dorel Burduja. Tatal preotului a fost fierar, iar mama lucra la CAP-ul din comuna. „si tata si mama munceau foarte mult. tin minte ca tata avea mainile crapate de la baros si forja. Era un bun meserias si era cautat. Mama muncea la CAP. Era greu sa aiba grija si de copii si sa mearga la munca. Daca ne lasam batuti, nu rezolvam nimic. Daca ne lasam ingenuncheati de o gluma, de o vorba aruncata, daca ne ascundem dupa saracie sau alte probleme, nu ne ajutam deloc. Tot acolo vom ramane. Trebuie sa inveti sa lupti pentru ceea ce crezi si pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat. si eu am vrut sa fac carte“, adauga preotul.

Totodata, Dorel Burduja spune ca a fost mereu sustinut de parintii sai. Desi erau lingurari saraci, si-au dorit tot ce este mai bun pentru copiii lor. De altfel, viitorul profesor-preot invata cel mai bine si era pasionat mai ales de matematica. „Tata si cu mama, desi au fost oameni saraci, au stiut un singur lucru: copiii trebuie sa invete carte. Tata si mama au muncit pe rupte. S-au privat de o viata mai buna si au luptat sa-si dea copiii la scoala. Parintii mei nu concepeau ca noi sa nu facem facultate. Nu le-a pasat cat de greu a fost, dar au incercat mereu sa ne ajute la scoala. Eu eram mandru cand il vedeam pe tata venind la scoala. El, cand vedea ca invat bine, pleca zambind si multumit. stia ca educatia ne va face oameni“, spune Dorel Burduja.

Citeste mai mult pe adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.