Doi frati care traiau in gospodarii alaturate, au avut un conflict.
Conflictul a inceput cu o mica neintelegere si a luat amploare, pana cand s-a produs dezbinarea intre cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de saptamani de liniste.
Intr-o dimineata, cineva a batut la usa fratelui mai mare. Cand a deschis usa, a vazut un barbat cu unelte de tamplarie.
“Caut de lucru pentru cateva zile, a zis strainul. Poate aveti nevoie de mici reparatii aici, in gospodarie, eu v-as putea ajuta”. “Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealalta a raului, locuieste vecinul meu. Ma rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau sa construiesc un gard de doi metri inaltime, nu vreau sa-l mai vad. Eu plec la camp, la treburile mele, dar as vrea ca pana ma intorc diseara, daca se poate, sa fie gata”.
Tamplarul a muncit mult, masurand, taind, batand cuie. Aproape de asfintit, cand s-a intors de la camp fratele mai mare, tamplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a facut ochii mari si a ramas cu gura cascata. Nu era deloc un gard de doi metri. In locul lui era un pod care unea cele doua gospodarii peste rau.
Tocmai in acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui si, coplesit de ceea ce vede, si-a imbratisat fratele mai mare, si i-a spus: “Esti un om deosebit, sa te gandesti tu sa construiesti un pod asa de frumos dupa tot ce ti-am spus si ti-am facut! Iarta-ma, frate!” Si s-au iertat.
Tamplarul, vazandu-si treaba terminata, incepu sa-si adune uneltele, ca sa plece intru ale sale. “Asteapta, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai cateva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”. “Mi-ar placea sa mai raman, a spus tamplarul, dar mai am multe poduri de construit…”.
Constructorul Cel Mare este Hristos – Cel care face punti de legatura intre frati, dar si oricare dintre noi printr-o purtare frumoasa, cu rugaciune si dreapta socoteala poate deveni asemenea.
Suntem chemati sa ajungem prin virtute la asemanare cu Dumnezeu!
