Jurnalista Ana Maria Caia prezinta o imagine neasteptata a unui spital de stat din Bucuresti. Spre deosebire de intamplarile de groaza din spitale pe care le relateaza presa deseori, de data aceasta avem de a face cu un caz fericit.

Jurnalista si-a internat copilul la Institutul National de Boli Infectioase ‘Prof. Dr. Matei Bals’, unde se astepta la ce este mai rau. A avut parte de o surpriza uriasa. „Recunosc ca in noaptea internarii mi-am umplut portofelul de bancnote mici si mari, din reflex. Azi mi-e rusine de mine ca am facut asta, oamenii de la Matei Bals de la pediatrie n-au buzunare de spaga”, relateaza Caia pe Facebook.

Postarea integrala:

„De joi seara traiesc intr-o stare de continua uluire. Am ajuns cu fiica mea la Institutul National de Boli Infectioase ‘Prof. Dr. Matei Bals’, la camera de garda, pe seara, la indicatiile medicului de familie, dupa ce trecusem si printr-o clinica privata pentru consult, unde ne-am dus boi si-am venit vaci, vorba aia veche. Aveam niste emotii groaznice, statusem cu ea o zi internata acolo, acum 13 ani, intr-o mizerie fizica si-un dezastru uman si moral greu de redat in cuvinte. Imi amintesc cum erau 35 de grade in saloane, afara cald, copilul febril si un medic, for fucks sake, medic chiar, m-a certat ca stau pe culoar cu copilul in curent.

Cand am ajuns acum la camera de garda, m-a luat cu lesin: curat, frumos, rapid, zambete, rezolvat situatii, sistem informatizat care stia ca mai fusesem acolo cu copilul acum 13 ani, prin urmare ii aveau CNP-ul si datele. Medicii ireprosabili, de la atentie pentru bolnav la respect de-ala adevarat pentru copil, cu grija sa nu-i lezeze demnitatea, sa n-o faca sa se simta inconfortabil. Cu ne scuzati ca trebuie sa asteptati 5 minute si altele asemenea care nici in privat nu se intampla neaparat.

Recunosc ca-i greu si asa, ca te-astepti vesnic la un mic abuz, la o mica luare la trei pazeste, asa ca am intrat intr-o stare de anxietate cumplita: or vrea astia ceva de la mine, or fi medici pe bune, ma rog, nu prea stiam cum sa reactionez. Pana am ajuns eu acasa sa iau bagajele, copilului ii recoltasera analizele si era vesela ca un cintezoi de ce simpatice sunt asistentele si cum zambesc si cum n-o doare.

Saloanele au doua paturi complet automatizate, foarte confortabile, curatenia e curatenie, pur si simplu luna, obiectele de mobilier colorate si practice, frigider maricel, prize cate vrei, plasma pe perete, baie proprie, dezinfectant la intrare, dezinfectant la chiuveta. Intra doar mamele (rarisim tati, la schimb cu mama), cu papuci si halat de unica folosinta. Nu miroase a spital, a mancare, a inchis. Sectiile au o receptie la intrare la care stau asistente, infirmierele preiau orice e nevoie de dus in saloane. Mancarea e buna, sigur, de spital, dar arata bine, e gustoasa, vine in farfurii de portelan estetice.

Si totusi, socul cel mai mare nu e ca sunt conditii materiale, ca pe-astea le cumperi cu bani. Uimirea vine de la personalul spitalului. In viata mea n-am vazut infirmiere atat de simpatice, vesele, spirt la treaba, impartind zambete cand impart mancarea, intreband de sanatate. Asistentele asemenea, rabdatoare, iscusite si iar si iar zambind si zambind, de zici ca le-au scolit in Germania. Medicii vin in salon sa-ti explice ce si cum daca iti trebuie, vorbesc cu tine, nu sufera de niciun sindrom de superioritate, nu te simti nici mic, nici prost, nici nervos in prezenta lor. Si zambesc, domle, zambesc, de parca chiar ar sti ca nu-i costa nimic sa faca asta.

Recunosc ca in noaptea internarii mi-am umplut portofelul de bancnote mici si mari, din reflex. Azi mi-e rusine de mine ca am facut asta, oamenii de la Matei Bals de la pediatrie n-au buzunare de spaga, pur si simplu eu n-as fi stiut sa dau pentru ca ei nu stiu sa primeasca.

Cred ca si povestile astea merita spuse, pentru ca si spitalul asta e parte din sistemul nostru de sanatate. Suntem traumatizati complet de ce istorii negative auzim sau traim, eu schelalaiam de durere cand am realizat ca n-am ce face si trebuie sa imi duc copilul la un spital de stat, iata ca n-aveam niciun motiv sa ma sperii. Pe de alta parte, daca la Bals se poate, e cu atat mai revoltator ca in tara asta sunt atatea locuri in care nu se poate si nu se face. Ce au astia in plus de zambesc atata si ce au altii in minus de zici ca-s posedati de duhurile nefericirii cand isi fac meseria?

Fiica-mea a plecat de acolo convinsa ca in spital e foarte cool: televizor pe Comedy Central, mobil cat pofteste, curatenie, empatie, servit la pat etc. N-as vrea sa afle, vreodata, altceva”, a scris Ana Maria Caia.

Loading...