1. Sa nu uiti ca trebuie sa mori
Cand aveam doi ani, am cazut din sania inhamata la cal, iar tata s-a dus fara sa ma observe. Tata era padurar pe atunci si intamplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Cand calul a pornit, eu am cazut pe spate, in zapada, amestecandu-ma cu cerul alb de iarna. Atunci am avut pentru prima oara descoperirea singuratatii si a mortii. Nu am plans si nici nu am strigat. tin minte ca eram imbracat intr-o salopeta albastra cu gluga. M-am intors tacut in casa, la mama, mergand atat de incet, incat sa-i dau ragaz tatei sa ma ajunga din urma.
2. Sa nu uiti ca trebuie sa iubesti
Cel mai cumplit lucru care i se poate intampla unui om este sa nu fie iubit. Dar cred ca si mai cumplit este sa nu iubesti. intotdeauna mi-a fost usor sa iubesc oamenii, sa ma bucur ca-i vad. De aceea, nu am avut nicio piedica in a intelege Evanghelia. Cand faceam vreo bazaconie, mamica imi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa suprema, pe care eu o traiam ca pe o izgonire din Rai. Sfantul Isaac Sirul spunea ca focul iadului nu este altceva decat dragostea pierduta pe care esti condamnat sa o contempli vesnic.
3. Sa nu pretuiesti in bani ceea ce Dumnezeu ti-a dat in dar
Am inteles asta in adolescenta. Eu fiind elev la Liceul de Arta („Octav Bancila”) din Iasi, mama m-a dus la Petersburg sa vad Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divortata cu doi copii, dar foarte descurcareata. O chema Izolda si ea mi-a cumparat prima mea chitara. Dumnezeu sa-i dea sanatate! Avea gratar si facea multi bani. Eu niciodata nu am vazut atat de multi bani. Vindea frigarui noaptea, pana spre dimineata, ca erau noptile albe. Uneori ieseam si eu cu ei, ca era interesant. Ei faceau si vindeau frigarui, iar eu desenam intr-o mapa pe care o sprijineam pe genunchi. Cat oamenii mancau, eu aveam timp sa le „fur” portretele. Un barbat chel si vesel s-a apropiat de mine si a inceput sa exclame: „Pai asta sunt eu! Sunt chiar eu! Cat sa-ti dau ca sa mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau asa, eu nu vand. si i-am dat acel portret. Barbatul totusi mi-a dat un dolar, era in 1991. Apoi s-a dus. Eu am ramas cu acel ban. L-am pus intr-un caiet si nu l-am folosit niciodata.
