Cultura noastra ii face pe oameni sa creada ca stilul parului este o chestiune de preferinta personala, ca stilul parului este o chestiune de moda si/sau de confort si ca modul in care oamenii isi poarta parul este pur si simplu o problema de cosmetica!
Cu toate acestea, in perioada Razboiului din Vietnam s-au descoperit informatii complet diferite despre utilitatea parului, informatii atent ascunse publicului. La inceputul anilor ’90, Sally (nume schimbat pentru a-i proteja intimitatea) era casatorita cu un psiholog autorizat de la spitalul Medical VA. Acolo,sotul ei a lucrat cu veterani de razboi care sufereau de Post Traumatic Stres. Cei mai multi dintre ei servisera in Vietnam.
Sally a marturisit: “Imi amintesc foarte clar o seara cand sotul meu a venit acasa, in apartamentul nostru de pe Circle Doctor ‘s, avand in maini un dosar oficial gros. in interior erau sute de pagini ale unor studii comandate de guvern. El era socat de continut. Ceea ce a citit in aceste documente i-a schimbat complet viata. Din acel moment, sotul meu – conservator de altfel – si-a lasat parul si barba sa creasca, apoi nu le-a mai tuns. VA Medical Center i-a permis sa faca asta, iar alti colegi, la fel de conservatori, i-au urmat exemplul. Pe masura ce am citit documentele, am aflat de ce.
Se pare ca in timpul Razboiului din Vietnam, fortele speciale din departamentul de razboi a trimis experti sub acoperire pentru a cauta cercetasi talentati in Rezervatiile indiene din America, pentru a-i folosi pe acesti barbati duri, tineri si instruiti, in misiuni din salbaticie. Cautau mai ales barbati cu abilitati deosebite de urmarire – aproape supranaturale.
Inainte de a fi angajati, acesti oameni, atent selectionati, au fost antrenati intens sa devina experti in urmarire si supravietuire. Cu ademenirile obisnuite, cu fraze netede si testate, folosite pentru inscrierea noilor recruti, unii dintre acesti cercetasi indieni au fost apoi inrolati. Odata inscrisi, s-a intamplat un lucru uimitor. Indiferent de talentele si abilitatile pe care le-au avut in rezevatia lor, aceste abilitati pareau sa dispara misterios, in timp ce recrut dupa recrut n-a reusit sa ofere performanta, asa cum era de asteptat in domeniul lor. Urmarile grave si aceste esecuri au determinat guvernul sa solicite o testare scumpa a noilor recruti si… iata ce au constatat.
Cand au fost intrebati de motivele esecului lor, recrutii mai in varsta au raspuns ca atunci cand au fost tunsi conform regulamentelor militare, ei n-au mai putut sa “simta” inamicul, n-au mai putut sa-si acceseze acel “al saselea simt” propriu, “intuitia” nu mai era de incredere, si astfel n-au putut sa “citeasca”’ semnalele subtile sau sa-si acceseze informatiile extrasenzoriale subtile.
