Empatia si alte emotii ne motiveaza adesea sa facem ceea ce e corect, insa e la fel de posibil sa ne indrepte si catre o fapta gresita. Capacitatea de a rationa nu trebuie neglijata atunci cand se iau decizii cu implicatii etice.

Am vazut deja ca putem empatiza cu robotii si asta ne impiedica sa-i facem, la o adica, rau, macar ca masina habar nu are ce este aceea suferinta. in schimb, vedem ca ne lipseste nu de putine ori mila fata de pesti, pe care ii transam uneori cand inca mai misca si care nu dau semne ca ar suferi, desi sufera la fel de tare precum pasarile sau mamifere.

Ii iubim pe copii, fara indoiala, si tot ce credem ca le-ar putea face rau ne creeaza adversiune, chiar si cand vorbim de un tratament numai pentru ca il consideram controversat. Astfel ii vom provoca poate, in realitate, mai multa suferinta din cauza bolii lasate netratate pe motiv ca metoda nu e sigura.

Sau de cate ori nu ni s-a intamplat sa rezonam la aflarea povestii unui individ mort intr-o tragedie, dar sa ramanem aproape indiferenti la moartea catorva mii, considerati doar intr-o statistica.

Cercetarile au aratat faptul ca luam decizii si facem evaluari incorecte in functie de modul in care ne raportam la o situatie de viata cu un potential emotional. Astfel, intr-un fel vom actiona daca vom asculta o poveste de viata intr-un mod obiectiv si altfel daca vom incerca sa ne imaginam situatiile relevate in povestea cu pricina.

Multe astfel de povesti vom fi auzit in jurul nostru, dar putini vom decripta abilitatii ce stau in spatele lor si care le dau viata. Este vorba despre cei care comunica informatiile si ne pacalesc uneori cu cate o poveste nevinovata livrata insa pentru a deveni virala si deci numai buna ca mijloc de influenta publica. E important, spun specialistii, sa nu pierdem din vedere imaginea de ansamblu, pentru ca alegerile noastre sa nu fie influentate de factori irelevanti. si aici intervine rolul ratiunii cand se iau decizii cu implicatii etice.

Empatia si alte emotii ne motiveaza sa facem ceea ce e corect, insa e la fel de posibil sa ne indrepte si catre o fapta gresita. Si atunci trebuie sa intervina si o altfel de empatie, una cognitiva, care se afla in relatie cu gandurile si intelegerea fata de ceilalti si mai putin cu sentimentele pe care le avem.

In cadrul unui studiu s-a dovedit ca in timpul compasiunii creierul scanat nu prezenta activitate in zona in care ar fi existat in cazul empatiei, ceea ce dovedeste ca empatia nu e totuna cu compasiunea.

Neurocercetatorii au constatat, de altfel, ca in timp ce empatia este resimtita ca un sentiment dureros, obositor si neplacut, compasiunea a fost descrisa ca o stare pozitiva cu un puternic imbold motivational intreptat altruist catre societate.

Prin urmare, nu empatia, ci compasiunea ne-ar putea determina sa avem un comportament mai adecvat fata de ceilalti, iar lucrul acesta se poate face prin familiarizarea noastra cu ceea ce se cheama „o meditatie a compasiunii”.

Sursa: Doctorulzilei