Parintele Porfirie spunea ca parintii sunt datori sa fie foarte atenti la felul in care se adreseaza copiilor lor.
Ei trebuie sa-i binecuvanteze, nu sa-i blesteme sau sa-i certe, caci fiecare om care binecuvanteaza raspandeste binele, iar fiecare om ce blestema raspandeste raul. Si a dat Parintele si un exemplu pe care el insusi il cunostea din viata reala:
Odata, copilul unei mame s-a dus la joaca, desi mama il rugase sa duca magarul la camp. Cand s-a intors copilul acasa, mama, toata numai nervi, l-a blestemat in toate felurile grosolane care le ies din gura oamenilor nesabuiti si fara legatura cu Biserica. Atunci, copilul a luat magarul si a plecat. Pe drum, a cazut de pe magar, s-a lovit rau cu capul de o piatra si a murit. Niste trecatori l-au gasit si l-au dus acasa. Cand l-a vazut mama lui, isi smulgea parul din cap, dar degeaba, raul fusese deja facut. De aceea, si Evanghelia ne invata sa binecuvantam mereu, caci binecuvantarea atrage binele, iar blestemul atrage raul, nenorocirea, nefericirea, spune Parintele Porfirie.
Despre primele blesteme
Primul blestem din Biblie este consemnat in Geneza, atunci cand Dumnezeu ii confrunta pe Adam si Eva pentru caderea in ispita. Blestemele sunt indreptate impotriva sarpelui si a pamantului, si se transmit in durerile femeii la nastere si la dificultatea intampinata in lucrarea pamantului de catre barbat.
Astfel, conform Bibliei, unele lucruri acum normale, fie in viata de zi cu zi, fie de-a lungul vietii unei persoane, exista din cauza unor blesteme divine. insa primul blestem divin aplicat asupra unei persoane este cazul lui Cain, ce a fost blestemat dupa uciderea lui Abel sa nu mai poata extrage roadele pamantului muncit, si sa fie exclus din orice comunitate umana. Aici apare si prima referinta la ce pot pati cei care incearca sa rupa blestemul prin vatamarea sau uciderea lui Cain: acestora ar urma sa li se intoarca de sapte ori mai mult raul facut. Cel putin in Vechiul Testament insa, blestemul nu este doar de origine divina. Un pasaj aprig disputat de catre teologi se refera la blestemul aruncat de Noe asupra orasului Canaan. Astfel, in cea mai raspandita interpretare, dupa sfarsitul potopului, Noe s-a imbatat din vinul produs in propria vie si, adormind gol, a fost vazut de catre fiul sau Ham, intemeietorul Canaanului. Dupa ce si-a dat seama de fapta, Noe a blestemat Canaanul sa fie mereu supus Shemului (Israelului), fapt care s-a si intamplat.
