Andrei Gheorghe a murit la inceputul acestei saptamani, iar in urma sa a lasat o fila importanta din istoria radioului romanesc. La sfarsitul anului trecut, omul care a facut istorie in radio si televiziune s-a declarat dezamagit de societate, obosit si scarbit de conducatorii tarii, pe care „i-a blestemat“ in stilul caracteristic.

„Aroganta e o solutie impotriva excesului de democratie (declaratie ce-i apartine – n.r.) Sa zicem ca e o afirmatie misto. Sunt astia care cred ca sunt egali cu mine, dar nu sunt. Adrian Nastase, Dan Voiculescu si altii ca ei. Sunt niste papitoi, inculti, prosti, hoti, din familii nasoale, cu sange prost si rasa proasta. Am lucrat cu cativa dintre ei, dar nu am lucrat niciodata pentru ei. Lucrez cu oricine, oricand. Am inselat vreodata? Am mintit vreodata? Cand am lucrat cu vreunul dintre acesti temporali, am facut altceva decat ceea ce am crezut ca e corect?“, spunea Andrei Gheorghe intr-un interviu pentru „Adevarul“.

In aceeasi discutie, Andrei Gheorghe a declarat ca este un patriot si un om loial: „Sunt patriot, daca te iei de tara mea, te nenorocesc. Sunt foarte loial, asta-i tara mea, asta-i limba mea. Don’t fuck with me, I’m respecting you. (n.r. – Nu-ti bate joc de mine, eu te respect). Sunt foarte loial fata de prieteni, fata de oamenii care imi dau sa mananc. Foarte loial. Asta e Romania, mie nu mi-e jena sa ma duc pe Coasta de Azur si sa-l asez pe un tigan la masa mea. Mie nu mi-e rusine niciodata, oriunde in lumea asta, daca striga un roman dupa mine. Sunt romani de-ai mei. Romani suntem toti. Prietenul meu ungur, care a descoperit ca e ungur la Cluj, e roman. Eu, o parte rus, o parte evreu, o parte tigan, o parte dracu’ stie ce-oi mai fi, sunt roman. Asta e arealul meu, asta e tara mea, locul in care traiesc, astia-s oamenii mei. Daca te iei de ei, iti dau in gura. Am si fost in situatii de genul. Am ajuns la politie in Monaco, pentru ca au luat-o de la masa mea pe o tiganca ce vindea flori. “

In septembrie 2017, Andrei Gheorghe a vorbit din nou despre Romania si despre „generatia de sacrificiu“, cu vadita dezamagire fata de modul in care a evoluat societatea de la Revolutie si pana in prezent, si a incheiat cu un blestem: „Sint obosit. Am fost «generatia de sacrificiu» si am crezut ca dupa un drum lung si greu o sa ajungem intr’o poiana cu soare si flori. Dar nu a fost asa. Drumul nu ducea nicaieri si intr-o zi, satui de foame si mizerie, ne-am revoltat, ne-am ucis conducatorii si am crezut ca dupa un alt drum lung si greu o sa ajungem la malul unei ape dulci. Apa insa e salcie, terenul mlastinos si cei mai nevolnici si netrebnici dintre noi se rasfata in calesti scumpe, copiii lor ni se urca in cap si danseaza tontoroiul, iar parintii nostri mor incet de piocianic. Fratii fug scirbiti si-si cauta fericirea in alte zari. Speranta a lesinat batuta de jandarmi, Infinitul lucreaza la un mall, iar eu imi numar firfireii si ma gandesc daca-mi ajung de o funie mai sanatoasa. in fata nu vad nimic decit bezna si intuneric, in jurul nostru doar mizerie si dezmat si nu mai pot si nu mai am rabdare. Am inima uscata si-n gura gust de cenusa. Va blestem conducatori ai Romaniei si-n puscarie daca v-as baga pe toti, cu nimenea nu as gresi. Va blestem cu spitalele, scolile, soselele, spagile, infumurarile si prostia voastra agresiva. Va blestem sa muriti stind la coada, sa traiti din salariu si sa va petreceti batranetea cu o pensie obisnuita, intr-un oras obisnuit, cu doi copii obezi si beti in sufragerie si cu parintii in intretinere pe veci. Sint obosit si drumul nu se mai zareste.“

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.