Medicul Vasi Radulescu scrie pe Facebook despre cum ajung tinerii medici someri, dupa ce dau examenul de specialitate.
„Stiti ca unul dintre cei mai buni chirurgi plasticieni, dr. Grigorescu Dan, a ajuns sa descrie cu mult amar o situatie careia se pare ca nu doriti sa-i gasiti o rezolvare? Poate nu o considerati importanta, dar eu cred ca este extrem de importanta.
Un medic rezident da examenul de specialitate in octombrie-noiembrie, apoi isi termina mandatul de rezident la 31 decembrie. Urmeaza niste luni bune de zile in care el este medic specialist, teoretic, pentru ca practic este somer. Diplomele de specialist se elibereaza foarte greu, la luni distanta, iar fara ele nu se poate face integrarea in Colegiul Medicilor, apoi nu se poate obtine codul de parafa.
in esenta, medicul poate ramane 1-2-3-4 luni neplatit de nimeni, practic abandonat de statul roman, de ministerul pe care il conduceti si care ar trebui sa pretuiasca medicii. Fara diploma, fara certificatul de membru in Colegiu, fara parafa, medicul nu se poate angaja nicaieri.
Vreau sa cred ca depuneti eforturi uriase pentru a rezolva neajunsurile din acest sistem, asa ca va rog ca pe acesta sa-l tratati cu maxima seriozitate si ca medicii tineri specialisti sa aiba totul gata imediat ce li se termina rezidentiatul, pentru a nu sta cu ochii-n cer. si 10 zile daca stau pe tusa, tot e o enormitate din partea dumneavoastra. Nu se cade, aceste probleme trebuie rapid rezolvate”, scrie Vasile Radulescu.
Postarea medicului Dan Grigorescu
Prima zi de somer a lui Radu
Radu a fost medic rezident de chirurgie plastica pana in 31 decembrie, cand i s-a incheiat perioada de 5 ani de pregatire stabilita oficial pentru a deveni medic specialist. De altfel, la inceputul lui noiembrie a si dat examenul pentru obtinerea specialitatii, la care comisia din Craiova i-a acordat media 9,11. Bun baiat, nu?
Ca urmare, la petrecerea de final de an, i-am facut lui Radu surpriza de a-i acorda o Diploma de apreciere nu atat pentru ca este primul rezident de chirurgie plastica si reconstructiva „produs original de Brasov”, ci, mai ales, in semn de apreciere a eforturilor depuse de el in anii grei de rezidentiat pentru a-si desavarsi devenirea personala si profesionala.
Normal, ati spune voi, cei ce cititi aceste randuri.
Numai ca nu e nici pe departe asa!
Radu a venit in 3 ianuarie pe sectie si m-a intrebat: „si cu mine ce se intampla de azi? Ca din 31 mi s-a terminat contractul cu spitalul.”
Avea dreptate! De aceea, ieri a fost prima zi de somer a lui Radu.
si cand zic „de somer”, comit o mare inexactitate, pentru ca nimeni (dar nimeni!) nu l-a calauzit institutional pentru acest moment.
Nici Ministerul Sanatatii, nici Directia Judeteana de Sanatate Publica, nici Spitalul Clinic Judetean de Urgenta al carui angajat a fost pana acum cateva zile. Toate aceste institutii l-au abandonat. As putea spune chiar ca l-au lasat de izbeliste! Pe niciun reprezentant al acestor institutii nu l-a interesat ce va face Radu de maine sau cum isi va castiga painea pentru el si pentru familia sa!
Nimeni nu si-a pus problema ca, dezamagit de acest dezinteres institutional, lui Radu, la cei 32 de ani ai lui, din care o treime a studiat medicina, ar putea sa-i treaca prin cap „s-o taie” dincolo, departe!
Veti spune ca e bine ca macar mie imi pasa.
Ei, bine, am cam obosit sa identific situatii la limita si sa le gasesc o rezolvare. Anul trecut a fost Ion Piroiu caruia a trebuit sa i se gaseasca locul in societate, anul acesta este Radu la „n”…
Pentru ca nu este vorba doar de Radu, ci de un Radu generic, reprezentativ pentru sutele de rezidenti aflati in aceeasi situatie si carora Ministerul Sanatatii nu si-a facut timp (sau nu s-a organizat din timp – tot aia!) ca sa le elibereze diplomele de medici specialisti pe care si le-au castigat prin concurs in urma cu doua luni! si pe baza carora toti acesti tineri frumosi, destepti si bine pregatiti profesional (o spun notele de examen!), dar blocati in situatia de a nu fi liberi, s-ar fi putut macar inscrie cu drepturi depline in Colegiul Medicilor, si-ar fi obtinut Autorizatia de libera practica si ar fi putut sa inceapa sa-si caute de lucru pana la organizarea primelor concursuri de medici specialisti din spitalele care abia ii asteapta!
DAR NU!
Lui Radu si omologilor lui nu le-a mai ramas decat sa stea pe coridoarele spitalelor pe care le-au servit cu atata devotament si sa se uite in zare, nedumeriti.
Ca parca prea ar fi injositor sa se prezinte la AJOFM si sa ceara ajutor de somaj (375 + maxim inca vreo 800 = 1175 lei pe luna, adica putin peste 50 de lei/zi lucratoare).
intreb si eu, parafrazand leit-motivul unui joc de pe vremea copilariei mele: „tara-tara, vrei (sau nu) ostasi?”
Ca daca da, schimba naibii fie reglementarile in vigoare, fie pe aceia pe care nu ii duce capul sa-i duca mintea!
N.B.: Nu trageti in Radu! Eu sunt capul rautatilor din aceasta postare. El e doar nedumerit de ceea ce i se intampla! Doar ca de azi sta acasa!
