Umbla o vorba prin satucul clujean Osoi referitor la nea Mastei: „Doar nu vrei sa traiesti cat Mastei?”. Satenii vorbesc despre existenta unor documente gasite recent in arhive care confirma ca romanul din satul Osoi ar fi trait nu mai putin de 148 de ani.
- GANDURILE NEGATIVE TE POT UCIDE CHIAR DIN TINERETE! AFLA SECRETELE OMULUI CARE A TRAIT 256 DE ANI!
- MATUSALEMUL DIN BANGALORE. INDIANUL SUSTINE CA ARE 179 DE ANI SI CREDE CA ESTE NEMURITOR
- SECRETUL LONGEVITATII PARE A FI ASCUNS IN ALIMENTELE PICANTE!
Secretele longevitatii: tuica si malaiul
„Adevarul e ca pe vremuri, aici, la noi, in Osoi, s-a trait sanatos. Numai cata padure si cata livada avem noi aici, ca vara, nici nu se mai vad casele de pruni!”, povesteste entuziasmat Alexandru Duma, un tanar fermier indragostit de satul copilariei sale. „Bunicul imi povestea ca dimineata, cand dormea la noi in sura, ii ducea lui Mastei de mancare o bucata de malai, ca asa era pe atunci, si un pahar de tuica, sa-l tina pana gata buna pranzul. In rest, oamenii mancau pe atunci foarte simplu: un silvoiz facut din prune fara zahar si poame uscate, graunte fierte si lapte. Mastei avea o ulcica de lut, cam la un litru si jumatate, umbla cu ea legata la brau. Cum trecea prin sat, oamenii il opreau si ii mai turnau niste lapte acru. Mancarea simpla si sanatoasa l-a tinut atata vreme in viata pe mos Mastei”, crede Alexandru Duma. „Si paharelul acela de tuica buna, de la bunicul, Dumnezo sa-l ierte”.
Suntem pe un delusor, in gradina cu pruni „a lui Onut”. Aici l-au ingropat oamenii pe Mastei, langa mormantul cauaciului din sat.
„Asa era obiceiul pe vremuri, sa ingropi mortii in curtea casei, si atunci, una dintre familiile la care Mastei a stat mai mult in ultimii ani de viata si cu care s-a avut mai bine, a tinut sa il ingroape in gradina casei, ca pe unul de-ai lor”, imi povesteste Ducu Duma.
Mastei a murit chiar in curtea casei in care traia Maria Szabo. Lelea Maria era o copilita de scoala pe atunci, dar isi aminteste la perfectie pregatelile familiei.
„Tot satul a venit la inmormantare, cu mic, cu mare, unul nu a lipsit”, spune lelea Maria, in vreme ce imi arata movilita de pamant sub care l-au ingropat pe Mastei.
I-au pus o cruce de lemn, cum se punea pe vremea aceea, pe care au inlocuit-o cu una de fier, mai puternica decat timpul.
„Sa stiti ca oamenii nu l-au uitat nici acum pe Mastei. Platesc an de an pentru ca el sa fie pomenit duminica in biserica, atunci cand se pomenesc cei plecati la Domnul. Cum ii si viata asta! Cine s-o gandit ca a mai veni careva, vreodata, sa intrebe de bietu’ ce Mastei? Sa-l hodineasca Dumnezo, ca a dus o viata grea, ba pe la noi, ba pe la altii, in chin si in saracie”, se inchina lelea Maria, in fata mormantului lui Mastei, pe care primavara il impodobeste cu iarba verde si cruda.
Citeste integral pe formula-as.ro!
