După ce au nimicit legislaţia privind organizarea alegerilor locale şi parlamentare, trimiţând România cu 15 ani în urmă, creierele iluminate ale politicii au descoperit că au o problemă nerezolvată: independenţii şi marile oraşe. Colac peste pupăză un sondaj IRES arată că partidele nu au nici o şansă deoarece electoratul votează oamenii nu programul. In Bucureşti PSD-ul nu a reuşit să identifice un candidat primar general după chipul şi asemănarea partidului, pentru că Robert Negoiţă, în calitate de preşedinte nu a lăsat să crească nimic la umbra sa. Asta din doua motive: Oprescu l-a servit permanent cu finanţe pentru Sectorul 3, iar Robert nu a lăsat să se ridice nimeni care să-l deranjeze pe Oprescu pentru Primăria Generală. Acelaşi lucru este valabil cu naşa lui Robert, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele care nu a lăsat să răsară nimic în perspectivă pentru Consiliul Judeţean Ilfov. (Acest lucru se aplică cu succes şi altor organizaţii locale unde sunt municipii mari în care PSD-ul nu are back-up – vezi Constanţa.)
În lipsă de soluţii administrative şi politice, PSD-ul aplică tactica consacrată deja: ce nu poţi schimba prin lege rezolvă prin atac la persoană. Acum încearcă să creeze culoar pentru parlamentari care au dormit in colegiile unde au fost aleşi prin Capitală descoperind, oarecum ca orbul Brăila, că nu au voturi nici cât unii candidaţi independenţi. Şi atunci singurul plan de a pune mâna pe sectoarele Bucureştiului dar şi pe funcţia de primar general este să scadă notorietatea unor persoane fizice – independenţii. Cam acelaşi lucru l-au făcut şi cu Oprescu înaninte ca acesta să răzbească să pună mâna pe Capitală. Să nu uităm că şi Vanghelie a reuşit să câştige un mandat de unul singur fără sprijinul partidului.
Să trecem acum uşor spre dreapta. Lucrurile nu sunt deloc grozave. Candidatura pe listele USL, ordonanţa privind migraţia şi apoi reunificarea cu PDL în PNL au făcut harcea-parcea electoratul. Nimeni nu ştie de unde să-i mai apuce pe cei care în urmă cu patru ani le cereau votul.
Cu un electorat bulversat de schimbările de direcţie fără pic de logică, moralitate sau viziune ale partidelor politice candidaţii independenţi şi-au făcut loc bine de tot în opţiunile şi încrederea electoratului. În Capitală ne vin în cap cel puţin două nume. Nicuşor Dan la Primăria Capitalei sau Ştefan Florescu la Primăria Sectorului 6 sunt oameni care au mai multe voturi decât partidele sau alianţele electorale născute din concubinaje găunoase. Aşa se face că publicaţii şi jurnalişti finanţaţi de parlamentari au descoperit cu surprindere mafia şi interlopii în curtea acestor independenţi, deşi nu au văzut zeci de ani de zile cum s-a cheltuit banul public.
Dar electoratul este greu de prostit cu trei luni înainte de alegeri pentru că e limpede că un independent nu poate fi conectat la mafia administrativă perpetuată de zeci de ani în administraţia publică de oameni dovediţi: Chiliman, Poteraş, Vanghelie. Acum partidele au avut două soluţii să-i îngroape definitiv pe independenţi sau să-i susţină.
Un studiu realizat de IRES în luna februarie a pus pe jar partidele mai mult de 9 din 10 respondenţi declară că au puţină şi foarte puţină încredere în partidele din România, iar trei sferturi dintre participanţii la studiu au păreri depreciative cu privire la partidele din România.
Neîncrederea – dominanta atitudinală a românilor faţă de partidele din România
o Trei sferturi dintre români au păreri depreciative cu privire la partidele din România. În rândul bărbaţilor, între tinerii între 18 şi 35 de ani, locuitorii din zonele urbane şi în cazul persoanelor cu studii superioare, opiniile negative despre partide sunt mai frecvente.
o Indicatorul de încredere este şi mai puţin favorizant: mai mult de 9 din 10 respondenţi declară că au puţină şi foarte puţină încredere în partidele din România. Încrederea este cu atât mai scăzută cu cât vârsta respondenţilor este mai mică.
o În timp ce mai mult de 9 din 10 respondenţi cred că partidele trebuie să reprezinte interesele cetăţenilor, doar 6% dintre participanţii la studiu sunt de părere că partidele din România îndeplinesc acest criteriu. Liderii de partid sunt consideraţi principalii beneficiari ai intereselor partidelor, urmaţi de membrii de partid.
Partidele sunt asociate, aproape în exclusivitate, cu termeni negativi
o Atunci când sunt rugaţi să avanseze primul cuvânt care le vine în minte când se gândesc la partidele din România, majoritatea enunţurilor au caracter depreciativ la adresa formaţiunilor politice. Printre acestea cele mai frecvente se referă la: hoți / furt / escrocherie – indicate de 12% dintre participanţii la studiu sau corupție / mită (10%). Asocierile pozitive sunt prezente într-o proporţie redusă.
Preferinţele românilor cu privire la partide şi politicieni
o 6 din 10 români cred că partidele din România ar trebui să facă o politică naţională, în timp ce 3 din 10 cred că ar trebui să fie pro-occidentală.
o Politica de tip naţională este împărtăşită într-o mai mare măsură de respondenţii tineri, de cei cu studii superioare, de cei care se autoevaluează ca având o orientare de centru şi de cei care locuiesc în Moldova. Orientarea pro-occidentală este prezentă într-o mai mare măsură la bărbaţi şi la persoanele între 36 şi 50 de ani.
Politician independent vs. politician afiliat
o Aproape 6 din 10 români preferă un politician independent, însă 3 din 10 îşi exprimă opţiunea pentru un politician afiliat unui partid. Opţiunea pentru indepedenţi este mai frecventă în rândul tinerilor între 18 şi 35 de ani, a celor cu studii medii, a locuitorilor din Moldova şi a respondenţilor care se auto-evaluează ca fiind de dreapta. Afiliaţii sunt preferaţi de către vârstnici, de către persoanele cu studii şi de respondenţii care se poziţionează la stânga din punct de vedere politic.
La vot contează persoana, nu programul
o La vot, pentru jumătate dintre români contează cel mai mult candidatul, pentru o treime contează programul. Doar 7% spun că ambele sunt importante în alegerea pe care o fac.
o Candidatul este mai important pentru votanţii femei, pentru cei tineri între 18 şi 35 de ani, pentru cei cu educaţie scăzută, pentru locuitorii din Moldova, dar şi pentru respondenţii care se declară de dreapta.
o În schimb de programul partidului ţin cont într-o mai mare măsură votanţii între 51 şi 65 de ani, cei cu studii medii, cei care locuiesc în zona de Sud a ţării, dar şi respondenţii care se declară de stânga.
Disocierea stânga#dreapta – creează confuzii majore:
o Dacă peste 90% din cei de stânga sunt de acord că statul ar trebui asigure locuri de muncă, locuințe, 82% din cei care se declară de dreapta susțin același lucru.
o Când este vorba de încurajarea protecției sociale a persoanelor aflate în nevoie, e normal ca cei de stânga să susțină o astfel de opțiune (97%), dar vedem că și cei de dreapta susțin același lucru în proporție de 93,7%.
o Tema impozitării celor bogați pentru a-i ajuta pe cei săraci este o temă clar de stânga și este normal să fie susținută în proporție de 82%, dar și 72,4% din cei de dreapta susțin același lucru, numai 25,5% fiind în dezacord.
o Când e vorba de încurajarea economiei prin taxe mai mici și cei de stânga și cei de dreapta susțin același lucru în proporție de peste 93%.
Datele fac parte din studiul ”Partidele politice din România – percepţii şi reprezentări” realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES în 2 februarie 2016, pe un eșantion total de 1.199 de subiecți cu vârsta de peste 18 ani, reprezentativ pentru populaţia adultă din România, marjă de eroare ±2,9%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).
