Povestea primului barbat si a primei femei, Adam si Eva, asa cum este relatata in Geneza, viata lor in gradina Edenului si motivul pentru care ei au fost izgoniti din aceasta gradina este o povestire de o mare profunzime simbolica care niciodata nu va fi indeajuns cercetata.
Dumnezeu a pus, deci, intreaga gradina a Edenului la dispozitia Evei si a lui Adam. El le-a interzis doar sa guste din fructele Arborelui Cunoasterii Binelui si Raului. De ce?
Intr-un anumit fel, Paradisul era un laborator alchimic, si primii oameni erau alchimisti care studiau proprietatile elementelor, simbolizate prin copacii gradinii. Si daca Dumnezeu le-a interzis sa manance din Arborele Cunoasterii Binelui si Raului, acesta era din cauza ca el continea elemente pe care ei nu erau inca pregatiti sa le suporte, trebuiau sa mai astepte.
Dar, iata ca Eva, mai curioasa decat Adam, observa aceste fructe cu mare interes fara a indrazni sa le atinga. Dar in acel moment, sarpele care se afla in spatele ei s-a trezit, caci era foarte cald, si serpii se trezesc si devin foarte agili la caldura. Ori, in acea zi, era foarte cald in Paradis… bineinteles ca toate acestea sunt simbolice!… si sarpele ascuns in sira spinarii Evei (A se vedea in “Centri si corpuri subtile” – colectia Izvor nr. 219 – cap.VI, partea I-a, unde Arborele Cunoasterii Binelui si Raului este asimilat sistemului de chakre si sarpele fortei Kundalini.) s-a trezit si i-a spus:
“Incearca, gusta din acest fruct, de ce te temi? Daca vei manca vei deveni asemenea Domnului, si tocmai de aceea El ti-a interzis”.
Era adevarat ca din cauza acestui fruct Eva va deveni asemeni lui Dumnezeu, dar numai dupa miliarde de ani de suferinta, de peripetii, de reincarnari succesive. Deci Eva a mancat din fructul interzis si i-a dat si lui Adam. Dar organismul lor nu-l putea suporta.
Dumnezeu spusese:
“Daca veti manca din acest fruct, veti muri”.
Si intr-adevar au murit, au murit in sensul ca in ei s-a produs o schimbare de constiinta. Inainte erau liberi, fericiti, usori, luminosi si ei au murit pentru aceasta stare superioara; au murit pentru bucuriile si luminile Cerului si au prins viata pentru suferintele pamantesti.
Sarpele din Geneza este deci un simbol: simbolul fortei intime care s-a trezit in om si careia i-a cazut victima. Sarpele se trezeste la caldura si adoarme la raceala. In toate pasiunile veti intalni caldura: o caldura care distruge si care consuma totul in interior. In padurile ecuatoriale unde domneste o caldura puternica, traieste cel mai mare numar de fiare salbatice. Cel care se aventureaza adesea la ecuator (stomac, zona intima) se izbeste de pasiuni (fiare) care incep sa se inmulteasca in el.
