Sarbatoarea Botezului Domnului (Boboteaza) a fost instituita in amintirea botezului primit de Hristos de la Sfantul Ioan Botezatorul in apa Iordanului si este praznuita, potrivit calendarului ortodox, la 6 ianuarie. Se mai numeste Epifania sau Teofania, adica Aratarea Domnului, pentru ca in aceasta zi s-a aratat Mantuitorul, care statuse pana atunci necunoscut, a iesit pentru prima data in lume, fiind marturisit ca Mesia.
Botezul Domnului in Iordan, are o dubla semnificatie: pe de o parte, prin cufundarea in apele Iordanului, Iisus Hristos sfinteste firea apelor, pregatind oarecum botezul crestin; pe de alta parte, in aceasta zi, Sfanta Treime s-a aratat pentru prima data: Dumnezeu Tatal, prin glasul care zice: „Acesta este Fiul Meu iubit intru care am binevoit”, Duhul Sfant in chip simbolic de porumbel, care odihneste peste Hristos, si Mantuitorul botezat de Ioan in apa Iordanului.
Inceputul acestei sarbatori dateaza cel putin din secolul al III-lea, de cand avem mentiuni despre existenta ei, fiind atestata pentru prima data in Alexandria, de Clement Alexandrinul. „Constitutiile Apostolice” o mentioneaza printre primele sarbatori crestine. O alta scriere, „Testamentum Domini” (sec. IV) o aminteste ca singura sarbatoare existenta, alaturi de Nasterea si de Invierea Domnului. Din secolul al IV-lea inainte, avem marturii numeroase despre Boboteaza, din predicile celebre tinute de Parintii Bisericii. In Apus nu avem dovezi despre existenta ei inainte de secolul al IV-lea.
Ca si alte sarbatori imparatesti, Botezul Domnului era praznuit intotdeauna cu mare solemnitate. Pe la anul 400, imparatii Honorius si Arcadius au interzis spectacolele de circ in aceasta zi. Cel mai de seama eveniment legat de aceasta sarbatoare in vechime era botezul solemn al catehumenilor (cei care doreau sa devina crestini), care voiau sa imite astfel botezul Mantuitorului in Iordan. Cum botezul era numit in vechime „luminare”, sarbatoarea Bobotezei a mai primit numele de „sarbatoarea luminilor” sau „a luminarii”, ramasa pana astazi in cartile ortodoxe de slujba. In aceeasi zi se savarseau Ceasurile Mari sau Imparatesti, la care asistau imparatii bizantini si demnitarii lor.
La romani, sarbatoarea a fost, alaturi de cea a Nasterii, una dintre cele mai populare. In fiecare an, in cetatile de scaun ale Tarilor Romanesti, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfintirea Agheasmei Mari se facea intotdeauna de mitropolitul tarii, in prezenta domnitorului si a curtii.
Obiceiuri de Boboteaza
Boboteaza are, pe langa intelesurile crestine, trasaturi de mare sarbatoare populara. In ziua Bobotezei, predomina practicile de purificare prin stropire cu Agheasma Mare si de botezare a credinciosilor, la care poporul a adaugat rituri de alungare a spiritelor malefice: spalatul sau scufundarea in apa raurilor si lacurilor, impuscaturile, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor si gospodariilor.
De asemenea, Boboteaza include motive specifice tuturor zilelor de reinnoire a anului: local se colinda, se fac farmece si descantece, se afla ursitul, se fac previziuni astronomice pentru anul ce vine si pentru holde.
De Boboteaza se crede ca se deschide cerul si animalele vorbesc si ca oamenii, in ofensiva impotriva spiritelor rele, sunt ajutati de lupi, singurii care vad aceste spirite, le alearga si le sfasie cu dintii.
Tot in aceasta zi are loc Chiraleisa, obicei de purificare a spatiului si de invocare a rodului bogat, organizat de copii dupa modelul colindelor. In ajun sau chiar de Boboteaza, mici grupuri de baieti intra in curtile oamenilor si inconjoara casele, grajdurile, adaposturile pentru fan, sunand din clopotei si talangi, rostind in cor: „Chiraleisa, /spic de grau /pana-n brau, /roade bune, /mana-n grane!”. Colindatorii poarta la caciuli busuioc, brad, vasc, salcie, plante cu multiple semnificatii. In alte zone, copiii poarta colaci si lumini aprinse in maini, ocolesc casele de trei ori, cerandu-i lui Alexie, raspunzator cu incalzirea timpului in luna martie, grane bogate in noul an.
Superstitii de Boboteaza
In Ajunul Bobotezei, in ziua de Boboteaza, de Sfantul Ioan Botezatorul si opt zile dupa aceea, nu se spala rufe, pentru ca apele sunt sfintite. Superstitia cel mai des intalnita este cea care spune ca, in noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inel un fir rosu de matase si o un fir de busuioc, pe care le pun sub perna. Baiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care ce vor casatori. Fetele care cad pe gheata de Boboteaza se crede ca sigur se vor marita in acel an. Traditia populara mai spune ca Ajunul Bobotezei este cea mai geroasa zi a anului si ca in aceasta noapte viitorul poate fi citit in oglinda.
