Un liber cugetator al secolului al XX-lea, medicul iesean Constantin Thiron (1853-1924, foto mai jos, credit foto: delcampe.net), vorbea in termeni foarte duri despre religia ca disciplina scolara in revista „Ratiunea“. Acesta considera donatiile pe care le faceau credinciosii bisericilor „o calamitate, o adevarata epidemie“ si regreta ca romanii nu se mobilizau la fel si cand era vorba de scoala.
„Oameni buni! Avem nevoie de scoli, de lumina, de cultura, nu de popi, de intuneric si de ignoranta, de exploatarea prostii omenesti de catre om. Daca incercati vreodata sentimentul larg al expansiunii omenesti, dati atunci pentru scoli, caci scoala va fi evanghelia viitorului!“, scria Thiron intr-un articol din „Ratiunea“, publicat in aprilie-mai 1912 si intitulat „Donatii catre Biserica“, care poate fi vazut in imaginea de mai jos.
Unii universitari si filosofi romani considerau, in urma cu un secol, ca locul religiei nu este in scoala. Si atunci opiniile erau, ca si acum, impartite. Discutia de azi legata de ora de religie in programa scolara nu e una noua, ci dureaza de mai bine de un secol. Filosoful Vasile Conta, savantul Victor Babes, medicii ieseni Panait Zosin si Constantin Thiron sunt doar cativa dintre ganditorii si oamenii de stiinta ai veacurilor trecute care s-au opus vehement prezentei religiei in scoala si au marturisit aceasta public, inclusiv prin intermediul revistei bilunare „Ratiunea“, care a aparut la Bucuresti intre 1911 si 1914. Unii dintre acestia au cerut interzicerea totala a invatamantului religios in scoala, au criticat donatiile catre Biserica Ortodoxa Romana (BOR) spunand ca sunt o „adevarata epidemie“ si isi exprimau dezamagirea ca oamenii nu se mobilizau la fel cand era vorba de scoala – fapt extrem de actual, desi de la acel moment a trecut mai bine de un secol. De cand religia e materie scolara Religia a devenit materie scolara in timpul lui Cuza, mai precis in 1864 cand a fost introdusa prin Legea asupra Instructiunii, promulgata la 5 decembrie 1864. Acea lege transforma invatamantul religios intr-unul obligatoriu. Influenta franceza de la sfarsitul secolului al XIX-lea s-a simtit si asupra educatiei. Asa au aparut primele initiative de scoatere a religiei din scoala. Potrivit istoricului ardelean Marius Rotar, ministru al Educatiei in 1881 (ministru al Instructiunii Publice, in titulatura de atunci) era filosoful Vasile Conta. Ganditorul ceruse scoaterea invatamantului religios din scoala, dar initiativa sa a fost in van. Cativa ani mai tarziu, in 1894, un congres al invatatorilor de la Ploiesti vota, in unanimitate, o rezolutie prin care se cerea laicizarea invatamantului primar. La fel, in van.
sursa: adevarul.ro
