Prin pocainta intelegem ca regretam trecutul, si ne innoim maniera de a ne raporta la Dumnezeu, la altii si la noi insine.
Ce intelegem, de fapt, prin pocainta? Cuvantul ne sugereaza, in general, regretul de a fi pacatuit, sentimentul de vinovatie, senzatia de durere si dezgust pentru ranile pe care le-am facut semenilor si noua insine. Aceasta viziune nu este insa completa. Durerea si dezgustul formeaza un element esential al pocaintei, dar nu-i redau intregul continut si nici macar dimensiunea cea mai importanta. Ca sa ne apropiem de sensul profund al pocaintei este necesara o revenire la termenul grec: metanoia. Literal, innoirea mintii: adica nu numai regretarea trecutului, ci transformarea totala a perspectivei, innoirea manierei de a ne raporta la Dumnezeu, la altii si la noi insine.
„O lucrare de mare inteligenta” cum spune Pastorul lui Herma (sec. II) si nu neaparat o criza afectiva. Pocainta nu este un acces de remuscari si autocompatimire, ci o convertire, o recentrare a intregii noastre vieti pe Sfanta Treime.
Sursa: doxologia.ro
RUGACIUNEA CARE TE SCOATE DIN PROBLEMELE FINANCIARE!
PUTEREA RUGACIUNII: IZVORUL FORTELOR SUFLETESTI LASAT DE LA DUMNEZEU!
TEORIA CARE IMPARTE CREDINCIOSII IN TABERE DIFERITE! IISUS, OM, PROFET SAU DUMNEZEU?
