Oamenii isi impodobesc casele cu vasc ca simbol al bucuriei si pentru pacea sufleteasca. Sarutul sub vasc este asociat pentru prima oara cu festivitatile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai tarziu, cu traditiile primitive legate de casatorie. Acest obicei isi avea originile in mai multe credinte. Una dintre acestea era aceea ca vascul era un leac pentru fertilitate.
In unele credinte de Craciun in altele de Anul Nou, fiecare fata care statea sub coronita de vasc nu putea refuza sarutul. Acesta putea insemna iubire, prietenie sau noroc. Daca fata ramanea nesarutata, avea ghinion in dragoste in anul urmator si nu se casatorea.
Obiceiul mai spunea ca de fiecare data cand un barbat saruta o fata, trebuia sa rupa si una dintre bobitele albe ale vascului. Dupa ce toate bobitele au fost rupte, nimeni nu se mai saruta sub coronita de vasc.
Chiar daca semnificatia stramosilor a fost uitata, obiceiul sarutului sub vasc este pastrat in multe tari. Daca un cuplu indragostit se saruta sub vasc inseamna ca vor avea o relatie lunga si fericita. In Franta, acest obicei se practica in ziua de Anul Nou.In mitologiile europene, vascul are un loc cu totul aparte. Este o planta incarcata de magie, simbol al curateniei spirituale, al libertatii si armoniei. Semn de bun augur al dragostei, aparator si protector al casei si al familiei, vascul, caruia i se mai spune si ”creanga de aur”, este recunoscut acum drept simbol al Sarbatorilor de iarna.
Vascul era considerat o planta sacra atat de norvegieni si druizii celti, cat si de indienii nord-americani. Atarnat deasupra usii, vascul aduce noroc in casa, bunastare si fericire.
Vascul isi mentine prospetimea verde si in timpul iernii, rezistand la ger si intuneric. Vechii germani credeau ca aceasta planta provine direct din cer.
O alta legenda spune ca Balder, fiul zeitei norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o sageata din vasc. Lacrimile albe ale zeitei l-au readus la viata, iar ea a binecuvantat planta.
In alte legende medievale se spune ca vascul era atat de mult venerat, incat daca doi dusmani se intalneau din intamplare sub un pom in care era vasc, ei incetau imediat dusmania si se impacau spre cinstirea vascului, a carui putere magica o recunosteau astfel.
Potrivit unei traditii mult raspandite (in special in tarile anglo-saxone) cei care se saruta de Craciun sub o ramura de vasc vor avea bucurie si fericire.
Celtii au fost cei care au initiat un adevarat cult al acestei plante pe care o considerau de esenta divina. In viziunea lor, cel mai pretios vasc era cel crescut pe stejar – il numeau ”lacrima stejarului” si insoteau culegerea unui astfel de vasc de ceremonii fastuoase. Druizii, preotii celti invesmantati in alb, taiau vascul numai cu o secera de aur, si-l inveleau apoi cu grija intr-o mantie alba. Cu acel prilej se adunau ofrande si se jertfeau doi tauri albi, inaltandu-se rugi catre zeii atotputernici, pentru a fi indepartate duhurile rele, potrivit volumului ”Cartea de Craciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.
sursa> RADOR
