Stiinta vindecatoare a dacilor se bucura de atata faima in antichitate, incat remediile folosite de ei erau recomandate de marii medici ai timpului, in scrierile lor.
Medicii vestiti ai Antichitatii stiau care sunt plantele de leac folosite de daci si, unii dintre ei, chiar au consemnat numele dacice ale unora dintre acestea, precum si intrebuintarile lor. Din pacate, nu ne-au ramas direct de la daci marturii despre arta vindecarii cu ajutorul plantelor. Doi sunt autorii care ne invata despre plantele de leac ale dacilor: Dioscoride si Pseudo-Apuleius.
Multe dintre indicatiile cunoscute de daci sunt in concordanta perfecta cu ceea ce stim astazi despre compozitia chimica a plantelor si cu intrebuintarea lor in medicina populara sau stiintifica. Iata trei plante vindecatoare ale dacilor:
1. Aniarsexe (Onobrychis viciaefolia Scop., Iarba saraca, Sparceta, Baltarina) Are puterea de a vindeca abcesele simple. Bauta cu vin este buna in retentia de urina, iar ca alifie, amestecata cu untdelemn, este sudorifica. Nu a fost studiata de catre medicina stiintifica. Nu se cunoaste utilizarea ei, nici in medicina stiintifica si nici in cea populara.
2. Boudathla (Anchusa officinalis L., Limba boului, Miruta)
Pusa in vin, pare sa fie binefacatoare (inveselitoare, sudorifica). Florile acestei plante au aceeasi compozitie ca si Borrago officinalis (Limba mielului), posedand, pe langa mucilagiu, o mica proportie de nitrat de potasiu si o materie albuminoida.
Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati emoliente, sudorifice si diuretice. Este recomandata contra guturaiului, bronsitei, iritatiilor rinichilor si retentiei urinare. Pentru a usura transpiratia se foloseste sub forma de infuzie sau decoct in bolile infectioase, ca rujeola ori scarlatina.
3. Cinouboila (Bryonia alba L., Mutatoare, Imparateasa, Brei, Cucurbetea, Muratoare cu poame negre, Tigva de pamant)
Frunzele, fructul si radacinile acestei plante au efecte puternice; din cauza aceasta se pune, cu sare, pe ulceratii si pe cangrene. Radacina plantei curata si netezeste pielea si elimina petele de soare. De asemenea, indeparteaza vanataile ochilor sau ale fetei, inlatura inflamatiile si sparge abcesele. Este buna in epilepsie, in apoplexie si ajuta celor care au ameteli.
Daca se bea in cantitate mica, ajuta celor muscati de vipera. Bauta, este diuretica. Se da dispepticilor, la convulsii, si celor care au dureri din pricina coastelor rupte. Este buna contra durerilor de splina, scrie bzi.
Baile cu fiertura din aceasta planta sunt bune la durerile menstruale si provoaca avortul. Sucul scos din radacina, in timpul verii, ajuta la eliminarea flegmei. Fructul este bun la raie si lepra. Tot fructul, daca este baut cu fiertura de grau, stimuleaza lactatia.
Din punct de vedere chimic, planta contine un alcaloid toxic, brionina, un principiu amar, brionitina, fecula, guma, un oleu si rezina. S-a constatat ca aceasta planta este un purgativ drastic si un bun antihemoragic. Se foloseste in atonia tubului digestiv.
Buruiana cunoaste o larga folosire in terapeutica populara romaneasca, mai ales radacina, intrebuintata ca hemostatic si impotriva durerilor de cap. Radacina rasa si amestecata cu untura se intrebuinteaza pentru vindecarea cheliei.
