Nu de putine ori ni se intampla sa fim orbi, evident metaforic vorbind, adica sa fi fost saraci si sa fi ajuns prin miracol bogati, sa fi fost respinsi si dintr-o data sa fim in centrul atentiei si asa mai departe exemplele pot continua, fara sa vedem ceea ce noi am fost… Citeste pilda de mai jos si trimite-o cuiva care odata ajuns undeva uita sa-si arate recunostinta pentru cineva care l-a ajutat cu toata dragostea!
Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un băiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:
– Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tău… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii…
După o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.
– Vrei sa te casatoresti cu mine?
Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:
– Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara…La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, după operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:
– Nu ma pot casatori cu un orb.Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:
– Sa ai grija, te rog de ochii mei!
