Virusul Imunodeficientei Umane (Human Immunodeficiency Virus – HIV) si boala provocata de acesta, Sindromul Imunodeficientei Dobandite (SIDA – de la acronimul din limba franceza, Syndrome d’Immuno-Deficience Acquis), pareau sa fi aparut din senin atunci cand au fost depistate de medici, dar genetica a lamurit, intre timp, cand si unde a ajuns virusul prima data la oameni.
Este usor de inteles de ce SIDA parea atat de misterioasa si infricosatoare atunci cand medicii americani au depistat-o prima data acum 35 de ani. Aceasta boala le fura oamenilor tineri si sanatosi sistemul imunitar puternic, lasandu-i slabi si vulnerabili. si parea ca a venit din senin, scrie BBC.
Astazi stim mai multe despre cum si de ce HIV — virusul care duce la SIDA — a devenit o pandemie la nivel mondial. Nu este surprinzator faptul ca lucratorii sexuali au jucat in mod involuntar un rol in raspandirea acestei boli. Dar nu mai putin importante au fost rolurile jucate de comert, prabusirea colonialismului si reforma sociopolitica din sec al XX-lea, scrie Agerpres.
Datele care vorbesc despre SIDA in Romania
Desigur, HIV nu a aparut din senin. A inceput, probabil, ca un virus care afecta diverse specii de maimute din Africa vest-centrala. A ajuns apoi la oameni in cateva cazuri, probabil in urma consumului de carne de la animale salbatice infectate. Unii oameni purtau o tulpina de HIV foarte apropiata de cea observata la maimutele mangabey negre, de exemplu. Dar virusul HIV provenit de la maimute nu a devenit o problema globala. Oamenii se aseamana mai mult cu gorilele si cimpanzeii, decat cu alte specii de maimute. Dar chiar si atunci cand HIV a trecut la oameni de la aceste maimute mari, nu s-a transformat neaparat intr-o problema de sanatate pe scara larga.
HIV provenit de la maimute apartine in mod obisnuit unui tip de virus numit HIV-1. Unul dintre ele este numit HIV-1 grup O si cazurile de infectie la oameni sunt in mare parte limitate la Africa de Vest.
De fapt, doar o singura forma de HIV s-a extins dupa ce a trecut la oameni. Aceasta tulpina, care provine, probabil, de la cimpanzei, se numeste HIV-1 grupa M (pentru „major”). Mai mult de 90% din infectiile cu HIV fac parte din grupa M. Ceea ce ridica o intrebare evidenta: ce este atat de special la acest HIV-1 grupa M?
Un studiu publicat in 2014 sugereaza un raspuns surprinzator: s-ar putea sa nu existe nimic deosebit de special in legatura cu aceasta grupa M. Nu este deosebit de infectioasa, asa cum s-ar putea astepta. in schimb, se pare ca aceasta forma de HIV pur si simplu profita de evenimente. „Factori legati de mediu, mai degraba decat de evolutie au condus la raspandirea ei rapida”, spune Nuno Faria de la Universitatea Oxford din Marea Britanie.
Faria si colegii sai au construit un arbore genealogic al HIV, analizand o gama diversa de gene HIV colectate de la aproximativ 800 de persoane infectate din Africa Centrala.
Genele sufera noi mutatii intr-un ritm destul de constant, astfel incat se pot compara doua secvente genomice numarandu-se diferentele care pot fi dezvoltate atunci cand au un stramos comun. Aceasta tehnica este utilizata pe scara larga, de exemplu, pentru a stabili ca stramosul nostru comun cu al cimpanzeilor a trait in urma cu cel putin 7 milioane de ani.
„Virusuri ARN (Acidul ribonucleic), cum este HIV, evolueaza de aproximativ 1 milion de ori mai repede decat ADN-ul uman”, spune Faria. Acest lucru inseamna ca „ceasul molecular” al HIV ticaie intr-adevar foarte rapid. Atat de repede, incat Faria si colegii sai au constatat ca genomurile HIV au toate un stramos comun care a existat in urma cu nu mai mult de 100 de ani. Forma HIV-1 M dateaza, probabil, din anii 1920. Cercetatorii au mers mai departe. Pentru ca stiau de unde a fost colectata fiecare din probele HIV, ei au putut stabili originea pandemiei intr-un anumit oras: Kinshasa, acum capitala Republicii Democrate Congo.
Apoi, oamenii de stiinta au apelat la inregistrari istorice pentru a stabili de ce infectii cu HIV intr-un oras african in anii 1920 ar putea duce in cele din urma la o pandemie. O secventa probabila a derularii evenimentelor a devenit rapid evidenta.
in anii 1920, RD Congo era colonie belgiana, iar Kinshasa — cunoscuta apoi sub numele de Leopoldville — tocmai fusese numita capitala. Orasul a devenit o destinatie foarte atractiva pentru tineri muncitori dornici sa faca avere si pentru lucratoarele sexuale foarte dispuse sa-i ajute sa-si cheltuiasca castigurile. Virusul s-a raspandit rapid in randul populatiei. si nu s-a limitat la acest oras. Cercetatorii au descoperit ca acesta era, in 1920, unul dintre cele mai conectate orase din Africa. Profitand pe deplin de o retea feroviara extinsa folosita de sute de mii de oameni in fiecare an, virusul s-a raspandit in doar 20 de ani in orase aflate la 1.500 de kilometri distanta. Existau toate conditiile pentru o explozie a ratelor de infectare in anii 1960.
inceputul acestui deceniu a adus o alta schimbare. Congo si-a castigat independenta fata de Belgia si a devenit o sursa atractiva de forta de munca vorbitoare de limba franceza din alte parti ale lumii, inclusiv Haiti. Cand acesti tineri haitieni s-au intors acasa cativa ani mai tarziu, ei au dus o anumita forma de HIV-1 grupa M, numita „subtipul B”, in partea vestica a Atlanticului.
Aceasta forma de HIV a ajuns in Statele Unite in anii 1970, cand eliberarea sexuala si atitudinile ostile homosexualitatii au condus la concentrari de barbati gay in orase cosmopolite, precum New York si San Francisco. inca o data, HIV a profitat de situatia sociopolitica pentru a se raspandi rapid in SUA si Europa.
„Nu exista nici un motiv sa credem ca alte subtipuri nu s-ar fi raspandit la fel de repede ca subtipul B, avand in vedere circumstantele de mediu similare”, spune Faria. Dar istoria raspandirii virusului HIV nu s-a incheiat.
De exemplu, in 2015, a existat un focar in statul american Indiana, asociat cu injectarea de droguri. Centrul SUA pentru Controlul si Prevenirea Bolilor analizeaza secvente ale genomului HIV si datele despre locul si momentul infectarii. Aceste date ne ajuta sa intelegem amploarea epidemiei si ne va ajuta in continuare sa intelegem cand functioneaza interventiile pentru sanatatea publica.
