Este un fapt dovedit ca busuiocul, planta care trateaza in zilele noastre mai bine de 50 de afectiuni, a fost un leac apreciat de geto-daci. Zalmoxis, ramas in istorie ca zeul suprem al geto-dacilor, i-a instruit pe acestia in medicina naturista.
Discipolii sai au fost mentionati de Platon, care prezenta in scrierile sale conceptia zeului Zalmoxis: : „Nu poti sa vindeci trupul fara a tine seama de suflet”. De aceea, se crede ca busuiocul a fost un leac preferat de Zalmoxe, in medicina alopata. Mai tarziu, dupa crestinarea populatiei din Nordul Dunarii, busuiocul a fost ( si este folosit) in traditiile populare ( la Boboteaza, de exemplu), pentru sfintirea locurilor si pentru atragerea norocului.
De-a lungul timpului, numeroase studii realizate de terapeutii romani au scos in evidenta un fapt extraordinar: persoanele care consuma zilnic un litru de apa, in care se adauga o picatura de ulei volatil de busuioc, sunt mult mai rezistente la infectiile cu bacterii luate din alimente. Totodata, in sezonul cald, infuzia cu busuioc și-a dovedit efectul antiinfectios, deoarece combate bacteriile care produc toxiinfectiile alimentare, dar si urmarile acestora: voma, diarea și starile febrile, scrie Click.
Cercetatorii de la Colegiul de Farmacie Poona din India au realizat un studiu care evidentiaza proprietatea antiinflamatorie a busuiocului. in mod surprinzator, tinctura din aceasta planta a redus inflamatiile reumatice ale bolnavilor cu un procent de 73 %, la un interval de 24 de ore de la inceperea tratamentului.
