Presedintele Klaus Iohannis a raspuns joi la cererea adresata de Calin Popescu-Tariceanu si alti patru senatori, prin care se solicita demiterea sefei ICCJ si a celei a DNA
Raspunsul integral a lui Klaus Iohannis:
„Stimate domnule Presedinte al Senatului,
La data de 26 mai a.c., mi-ati transmis o scrisoare, semnata impreuna cu alti patru membri ai Senatului, prin care imi solicitati ca, folosind instrumentele constitutionale si legale de care dispun, sa inlatur, prin demitere sau demisie, din functiile pe care le ocupa, pe presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna Livia Stanciu, si pe procurorul-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, doamna Laura-Codruta Kovesi, si sa initiez, in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, o ancheta disciplinara a celor doi magistrati mentionati. Totodata, imi solicitati sa ma alatur, neintarziat si fara rezerve Parlamentului in demersul acestuia de modificare a Codului de procedura penala in sensul eliminarii arestului preventiv pentru infractiunile comise fara violenta si a inlocuirii notiunii de „suspiciuni rezonabile” cu cea de „indicii temeinice” ca preconditie pentru punerea in miscare a actiunii penale.
Referitor la solicitarea de inlaturare din functie a presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, precizez ca Presedintele Romaniei nu dispune de asemenea competente constitutionale sau legale. In plus, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor nu prevede institutia demiterii, ci pe cea a revocarii, ca modalitate juridica de incetare a unei functii de conducere exercitate de un judecator sau de un procuror inainte de termenul pentru care a fost numit. Masura revocarii nu poate fi luata de catre Presedintele Romaniei. Aplicarea acestei sanctiuni se poate face numai dupa parcurgerea unei proceduri ale carei etape sunt prevazute de Legea nr. 303/2004.
In ceea ce priveste solicitarea de inlaturare a celor doi magistrati prin demisie, consider ca demisia dintr-o functie de conducere reprezinta un act unilateral de vointa, care nu poate fi determinat sau influentat de nicio autoritate publica, deci nici de catre Presedintele Romaniei.
Asigurarea independentei justitiei reprezinta un element fundamental al statului de drept, iar potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei, fiind singura autoritate publica ce are competenta sa se pronunte cu privire la raspunderea disciplinara a judecatorilor si a procurorilor si, implicit, cu privire la cariera acestora. In conformitate cu prevederile Art. 97 alin.(1) din Legea nr.303/2004, orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, in legatura cu activitatea sau conduita necorespunzatoare a judecatorilor sau procurorilor, incalcarea obligatiilor profesionale in raporturile cu justitiabilii ori savarsirea de catre acestia a unor abateri disciplinare. Din aceasta perspectiva, consider ca, in masura in care apreciati necesar, urmeaza sa va adresati direct Consiliului Superior al Magistraturii, intrucat Presedintele Romaniei nu are atributia de a declansa, in numele niciunei alte autoritati sau persoane, un asemenea demers juridic.
In ceea ce priveste solicitarea de a ma alatura demersului Parlamentului de modificare a Codului de procedura penala, imi mentin pozitia exprimata public, prin care mi-am manifestat opozitia fata de o eventuala modificare a acestor reglementari.
In opinia mea, o situatie particulara si regretabila precum cea mentionata in scrisoarea dumneavoastra trebuie analizata in primul rand in cadrul autoritatii judecatoresti, cu prioritate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce nu exclude dezbaterea civica asupra ei, insa nu presupune cu necesitate valorificarea unui astfel de precedent in plan politic.
Un caz particular, oricat de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient si rezonabil pentru modificarea legislatiei penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesara o analiza aprofundata, inclusiv a impactului social si juridic pe care astfel de noutati le-ar putea produce in viata societatii. Codul penal si Codul de procedura penala au intrat in vigoare relativ recent si, din aceasta perspectiva, aplicarea lor pe o durata atat de scurta nu a permis crearea unei cazuistici suficiente care sa induca o justificare rezonabila pentru modificarea acestora, separat de orice ratiuni sau interese politice.
Refuzul meu de a ma ralia unui demers parlamentar de modificare a legislatiei penale ramane ferm, cu atat mai mult cu cat toate aceste modificari legislative par a urmari diminuarea capacitatii autoritatii judecatoresti de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare coruptie.”
