Fostul presedinte al Romaniei si presedintele de onoare al Partidului Social Democrat, Ion Iliescu, implineste astazi 85 de ani. Rusii au realizat si un documentar despre „Ionel” si studentia sa de la Moscova.
“Am ajuns la o varsta la care amintirile se distileaza si raman cele care conteaza cel mai mult, cele despre momentele care mi-au schimbat viata, intr-o directie sau alta. Nu as spune ca am avut o viata usoara, si nici ca ea a fost blanda cu mine si cu cei dragi mie. Oltenita copilariei era un oras viu, desi mic si, poate, neluat in seama. Viu, pentru ca este pe malul Dunarii, o Dunare intens folosita pentru comert. Oras cu oameni harnici, cei mai multi la limita saraciei, oricat de mult ar fi muncit. Asta facea obligatorie solidaritatea, in familie, in micile colectivitati care erau cartierele orasului.
Poate ca nu as fi reusit in viata fara grija familiei, a rudelor tatalui si mamei mele, multilor unchi, matusi, verisori. Avantajele familiei numeroase. Din pacate am stat prea putin alaturi de tatal meu. Care a si murit foarte tanar.
Datorez la fel de mult profesorilor mei. In perioada razboiului, desi stiau ce probleme am – tatal meu era detinut politic, in lagar, iar eu nu aveam voie sa urmez studiile la liceu – m-au ajutat sa ma pregatesc si sa urmez aceste studii. Apoi am avut sansa sa studiez, la Politehnica din Bucuresti, cu mari profesori, care au facut scoala in Romania, in domeniile lor, de la matematica la electromecanica.
Am cunoscut acel elan democratic, ce a urmat razboiului, elan care m-a dus in politica. Si nu aveam cum sa nu aleg politica de stanga. Asta nu ma impiedica sa port o placuta amintire colegilor mei de liceu, angajati, la randul lor, in politica de dreapta. Astfel am invatat sa ne respectam opiniile si valorile, sa dialogam.
Nu stiu daca eu am ales sa fac o cariera si in politica, sau asa s-a intamplat. Imi iubesc meseria de inginer hidrotehnician. Sunt mandru de faptul ca, intr-o perioada grea pentru Romania, am deschis, impreuna cu eminenti colegi si profesori, un nou capitol in hidroenergetica si hidrotehnica romaneasca. Rigoarea meseriei am pastrat-o si in viata politica. Dar nu doar rigoarea, ci si deschiderea catre oameni, catre nevoile si asteptarile lor, din anii plini de greutati ai copilariei si tineretii mele.
Viata presupune si compromisuri. Fiecare isi stabileste limitele dincolo de care compromisul compromite. Asta m-a adus in conflict cu un mod totalitar si intolerant de a face politica al lui Ceausescu. Si, incet, incet, m-am intors la baza, la meseria mea. O decizie care a avut costuri in viata de zi cu zi. Nu e placut sa traiesti zi si noapte sub supravegherea unui serviciu de securitate, care a fost si o politie politica.
Stiu ca in ziua de azi politica nu are o presa buna, dimpotriva. Politicul este un soi de tap ispasitor, sursa tuturor relelor, un soi de iad al coruptiei. Cred ca gresim, privind totul in alb sau negru. Democratia nu are sens fara partide politice si politicieni. E adevarat, in locul celor cu convingeri ferme – e drept, incomozi – avem prea multi oportunisti. Politica nu este, totusi, un instrument de imbogatire. Politica este despre servirea interesului public. Asta am inteles eu in aceasta viata, si asa am incercat, si sper sa fi reusit, sa fac politica: servind interesul public, in epoci diferite, cu exigente diferite.
Ce-mi doresc acum, la aniversarea celor 85 de ani? In primul rand, sanatate. Puterea de a duce la capat o serie de proiecte, politice si editoriale. Imi doresc si o Romanie mai ferma, mai constienta de capacitatea ei de a-si depasi slabiciunile si de a insemna mai mult in concertul european, o societate mai echitabila si mai prospera, care sa ofere sanse egale tuturor”.
