Biblia prezinta numeroase remedii naturale care ne pot ajuta in vindecarea diferitelor boli si afectiuni, dar tamaia este considerata un dar regesc de la Dumnezeu cu efecte tamaduitoare asupra trupului si sufletului tau.
Mirosul placut al tamaiei este asemanat in Sfanta Scriptura cu mai multe lucruri:
– Sfantul Apostol Pavel aseamana insasi Jertfa Mantuitorului cu o jertfa de tamaie, cand spune ca El S-a dat pe Sine ca jertfa lui Dumnezeu : „spre miros de buna mireasma” (Efeseni 5:2).
– Tamaia inchipuie si aromatele (smirna si aloe) bine mirositoare pe care le-a adus Nicodim pentru ingroparea Mantuitorului (Ioan 19:39). Mirosul ei inseamna si buna mireasma a invataturilor crestine, pe care o aduc in lume, spre inviorarea sufleteasca a oamenilor si spre trezirea lor din pacate.
– Tot cu mireasma tamaiei este asemanata si buna mireasma a darurilor pe care le dau crestinii ca ajutor Bisericii si preotilor: „Un miros de buna mireasma, bineplacuta lui Dumnezeu” (Filipeni 4:10-19).
– Tamaia este icoana mirosului de buna mireasma a rugaciunilor evlavioase si unul dintre cele mai pretioase daruri ce se aduc inaintea lui Dumnezeu: «Caci de la rasaritul soarelui si pana la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri si in orice parte se aduc jertfe de tamaie pentru numele Meu si prinoase curate, caci mare este numele Meu intre neamuri», zice Domnul Dumnezeu (Maleahi 1:11).
– Insusi Dumnezeu a poruncit sa se arda tamaie in Biserica, la sfintele rugaciuni:
„A asezat jertfelnicul cel de aur in cortul adunarii, inaintea perdelei. Si a aprins pe el tamaie mirositoare cum poruncise Domnul lui Moise” (Iesirea 40:26-27). Insa nici un dar nu este primit de Dumnezeu si mai ales tamaia cand omul nu este impacat cu fratele sau: „Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi mai intai si impaca-te cu fratele tau si apoi venind adu darul tau” (Matei 5:23-24). Nu este primit darul nici cand omul ramane in pacatele sale si nu vrea sa se pocaiasca si nici cand se razvrateste impotriva preotului (Iuda 11).
