Se pare ca Rosia Montana reprezenta chiar intrarea in orasul subteran descoperit la inceputul anilor 1990 in subsolul Carpatilor Occidentali, care este intins pe o suprafata de aproximativ doua sute de kilometri patrati.
- FENOMEN INEXPLICABIL IN ORASUL IN CARE OAMENII ADORM DIN SENIN SI SE TREZESC DUPA CATEVA ZILE! GALERIE FOTO
- IMAGINI CU ORASELE FANTOMA DIN ITALIA! TU AI PUTEA LOCUI AICI?
- CUM ARATA ORASELE FANTOMA DUPA DEZASTRUL DE LA FUKUSHIMA! VIDEO FOTO
In zona numita Vartoape din Muntii Orastiei, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista saptezeci si cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de pana la saptezeci de metri), din care pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere (unul ajungand chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversand muntii in doua zile).
In zona Vartoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele, precum camerele unei locuinte, multe dintre ele comunicand cu platoul de deasupra prin drumuri antice. In aceasta zona si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare facute din andezit (piatra pe care astazi o putem taia doar cu diamantul), constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa, acolo aflandu-se centrul mega-orasului pre-dacic.
Acest oras subteran se intinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci si sub Simeria (locul de origine al sumerienilor), Tartaria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii in Asia) si Rosia Montana. In Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub muntii Orastiei, la capatul caruia s-ar afla o camera imensa din aur pur, in care s-au descoperit o lumina albastra stranie si sapte scaune capabile sa sustina umanoizi de aproape trei metri inaltime. Referiri la acest oras subteran se intalnesc si in povestile grecilor antici, care spun ca in tinutul arimilor (adica in aceeasi zona) locuia in vremurile de demult gigantul Typhon, bine ascuns sub pamant, inchis acolo de catre Zeus.
In Teogonia, Hesiod scria ca in tara Arima traia Echidna, o creatura jumatate nimfa si jumatate sarpe, ce locuia intr-o pestera adanca, facuta de zei, ce seamana cu un palat stralucitor, de unde pazea intreg tinutul. De altfel, grecii antici considerau ca in subsolul Carpatilor Occidentali se afla Tartarul, lumea subterana in care au fost inchisi titanii, primii zei, probabil fiind vorba despre acest urias oras subteran. S-a descoperit si ca nu doar sub Muntii Apuseni, ci sub intregul lant Carpatic de pe teritoriul tarii noastre, exista o retea intreaga de tuneluri, despre care legendele dacice sustin ca au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja tinutul si poporul dac. Iar Rosia Montana se pare ca reprezinta intrarea principala in acest oras subteran al zeilor.
In luna februarie a anului 2012, o echipa romano-canadiana de geologi urmarea ramasitele filonului de aur la una dintre galeriile sapate de agatarsi in urma cu 5.500 de ani la Rosia Montana. Atunci, echipa a facut aparent din intamplare o descoperire colosala, ce ar putea modifica istoria omenirii daca s-ar face publica.
Geologii romani si canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapatul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu parea a fi o roca naturala. Dupa prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au aratat ca era vorba despre o piatra compozita, obtinuta dupa o tehnologie imposibil de reprodus in conditiile stiintei actuale, compusa din 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur de 50 de karate. In luna aprilie, in timpul discutiilor purtate cu usile inchise la Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei, canadienii au cerut ca aceasta descoperire sa nu fie facuta publica iar galeria sa fie inchisa urgent. Romanii au fost de acord cu pastrarea secretului, insa au insistat sa continue cercetarile si sa trimita acolo o echipa de arheologi.
Zona a fost inchisa imediat cu sarma ghimpata si pusa sub paza. De la inceputul lunii mai pana pe 23 iunie s-au derulat in secret sapaturile in jurul lespezii. Masuratorile au stabilit faptul ca aceasta, perfect slefuita, cantarea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decat cea de la Baalbek, in Liban), avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras la Rosia Montana de daci, romani, austro-ungari si romani la un loc.
Intr-un final, lespedea a fost segmentata in 80 de calupuri egale, incarcata in containere si transportata noaptea, sub escorta militara, spre o destinatie necunoscuta. Din anumite informatii reiese ca fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galati, unde au fost topite si transformate in lingouri de aur si wolfram, despre care nu se stie unde au fost depozitate.
Un lucrator care a participat la dezmembrarea lespezii sustine ca un batran arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice in coltul ochiului stang, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atentia autoritatilor ca lespedea are o valoare istorica si culturala inestimabila nu doar pentru romani, ci pentru intreaga omenire.
Ca argument, in respectivele fotografii se poate observa ca intreaga suprafata a lespezii era acoperita de o scriere in basorelief de culoare verde smarald, total necunoscuta, posibil pelasga. Cu toate acestea, autoritatile romane au ignorat atentionarile paleolingvistului si au dispus taierea si topirea lespezii, urmand ca, dupa vanzarea aurului, sa primeasca 19,31% din castig, conform intelegerii cu partea canadiana.
Batranul arheolog, care a ales sa-si pastreze ascunsa identitatea, a declarat presei la vremea respectiva:
„Lucrurile insa au devenit de-a dreptul uluitoare atunci cand la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de put cu diametrul de 4 metri, in interiorul caruia cobora o scara elicoidala, ale carei trepte erau sapate in peretii putului, de parca fusesera taiate cu laserul. Din interiorul putului emana o lumina laptoasa, violacee. Desi cei cativa lucratori, geologi si arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii si-au revenit dupa o vreme din uimire, in afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scari in jos, nimeni n-a mai avut curajul sa coboare ca sa vada ceea ce se afla in put, iar a doua zi era deja prea tarziu. Am asteptat cu totii ca paleolingvistul sa apara, dar el nu s-a mai ridicat la suprafata. Peste noapte, SRI-ul si armata au acoperit cu scanduri intrarea in putul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment si au sigilat-o. A doua zi a fost inchisa gura putului exterior, precum si intrarea in galeria sapata in vremuri imemoriale de agatarsi. Tot a doua zi, eu, dimpreuna cu toti martorii care au asistat la prelevarea lespezii si la descoperirea putului din adancul minei, precum si cei care au participat la stergerea urmelor, am fost pusi sa semnam niste documente care garantau pastrarea «secretului de stat» si am plecat cu totii, speriati, inapoi pe la casele noastre”.
La sediile Ministerului Minelor, Petrolului si Geologiei si al Institutului de Arheologie din Bucuresti, nimeni nu stie nimic, domnind peste toti o tacere ca de mormant. Exista voci care sustin ca persoane sus-puse de la Guvern au musamalizat afacerea si ca bancherii elvetieni isi freaca mainile satisfacuti. Ultima data cand s-a mai putut discuta cu batranul arheolog si cu lucratorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi disparand apoi fara urma.
Galeria unde a fost descoperita lespedea, aflata pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Rosia Montana, a fost supranumita Galeria Hiperboreeana. Ea a mai fost cercetata in 1976 si, dupa o descoperire uluitoare, a fost sigilata de catre Securitate. Dintre cei care au participat atunci la sapaturi, doar patru persoane mai sunt astazi in viata. Trei dintre ei refuza sa-si aminteasca intamplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, Ion Mois, fost sef de echipa, a acceptat sa rupa tacerea.
