Intr-o zi de vara, un grup de broscute se plimbau vesele printr-o padure si la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o groapa foarte adanca. Toate celelalte broscute s-au strans in jurul gropii si priveau cu mirare la adancimea acesteia. Erau convinse ca cele doua broscute nu aveau nici cea mai mica sansa sa iasa de acolo.
Sunteti ca si moarte, nici nu are rost sa va chinuiti, este prea adanca groapa, opriti-va ca sariti deageaba…erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele doua broscute incercau sa sara din rasputeri pana cand, in cele din urma, una dintre broscute a dat crezare vorbelor si a renuntat, cazand jos de oboseala si murind.
Cealalta broscuta insa, a continuat sa sara cat de tare o tineau piciorusele. Cele de pe margine strigau la ea sa se opreasca, sa-si curme suferinta, mai bine sa moara. Ea, dimpotriva, sarea tot mai sus si tot mai tare si… iata-o ca a reusit!
Broscutele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare si au intrebat-o fara nici o ezitare: “Nu ne-ai auzit? Noi tot ti-am spus sa renunti dar tu in schimb ai tot continuat! Cum ai reusi sa iesi din groapa aceasta atat de mare?”
Bineinteles, precum stiti si voi deja, broscuta era surda. In tot acest timp ea a crezut ca prietenele ei o incurajau.
Acesta povestire ne poate invata doua lectii:
– o vorba de incurajare pentru cineva care este la pamant poate sa il ajute sa se ridice si sa o scoata la capat, sa razbeasca in cele din urma chiar daca pare ca nu mai are nici o sansa
– o vorba distructiva pentru cineva care este la pamant poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a “muri”, o lovitura de gratie care i-ar grabi sfarsitul.
Puterea vorbelor… cateodata este atat de greu de inteles cum o vorba incurajatoare poate sa mearga chiar asa de departe. Oricine poate spune vorbe ce tind sa “jefuiasca” pe altcineva de spiritul de a continua in momente dificile. Fii atent la ceea ce vorbesti, ofera-le celorlalti ce traverseaza calea ta numai vorbe de bine!
din ozibuna.net
