Ciresele amare sunt apreciate nu doar pentru gustul lor, ci si pentru continutul ridicat de vitamine si minerale pe care il contin. Dulceata rafinata din aceste fructe, o mandrie a marilor case moldovene si valahe, este o perla stralucitoare a bucatariei elegante romanesti.
Ciresul salbatic (Cerasus avium), sau pasaresc, cum mai este cunoscut in vorbirea populara este o specie indigena ce creste spontan in padurile de deal mai ales ca arbore de amestec, rezultat al regenerarii naturale, fiind extins apoi prin cultura si in alte zone, fara sa depaseasca altitudinea de 800 m. Scoarta este bruna-violacee, exfoliabila in fasii circulare. Florile apar inaintea infrunzirii in lunile aprilie-mai. Fructele sunt drupe, rosii uneori negricioase de circa 1 cm diametru. Infloreste si produce fructe anual, abundent, fructe care au un gust dulce-amarui. Din ciresul pasaresc au derivat si soiurile cultivate, cu fructe mari si dulci. Are o crestere rapida pana la varsta de 50-60 de ani, depasind fagul, dupa care cresterea stagneaza.
Este intalnit in majoritatea zonelor tarii noastre. Ciresul in forma salbatica este raspandit in regiunile submeridionale si temperate din Europa, Turcia, Caucaz, Transcaucazia pana in nordul Iranului. Prin cultivare de catre om apare acum in Africa de Nord, regiunea de est din America de Nord si Asia de Sud.
Ciresul amar este un pom fructifer a carui coaja este folosita pentru pregatirea anumitor medicamente. In ceea ce priveste valoarea alimentara, din ciresele care se recolteaza in lunile mai, iunie si iulie se pot face gemuri, compoturi, jeleuri, dulceturi, un preparat alcoolic cunoscut sub numele kirsch. Fructele sunt mai mici decat ciresele dulci, mai perisabile si sunt mai bogate in tanin. Dulceturile si compoturile sunt mai indicate sa fie folosite decat fructele proaspete mai ales pentru cei care au organismul sensibil. Cozile cireselor se usuca, dupa ce fructele au fost culese.
Considerate super-fructe, pentru ca au foarte multi nutrienti, ciresele contin peste 70% apa (la fel ca organismul uman), restul de 30% fiind format din: complexul de vitamine B (B1, B2, B6), vitaminele A, C, E si PP; minerale si oligoelemente precum: fier, indeosebi potasiu (220 mg%), calciu, fosfor, magneziu, cupru, zinc, cobalt. Mai contin albumina, hidrati de carbon, fibre alimentare, acizi organici liberi, potrivit www.buzznews.ro
Ciresele amare se numara printre fructele cu nivelul cel mai ridicat de antioxidanti. Fie ca le consumam proaspete, sub forma de sirop sau de dulceata, acestea sunt adevarate medicamente pentru organismul uman. Sucul de cirese amare si ciresele amare uscate au chiar mai multi antioxidanti decat coacazele si sunt mai puternice decat vitamina E. Conform American Chemical Society, consumul a 20 de cirese amare pe zi poate oferi aceeasi ameliorare a durerii pe care o obtinem dupa ce luam o aspirina sau un nurofen. Cu cat ciresele au o culoare mai inchisa, cu atat mai mare este continutul lor de antocianine. In coaja cireselor se afla cei mai multi antioxidanti, care sunt esentiali pentru sanatate.
Verdictul dat in urma a zece ani de studii minutioase in diverse laboratoare si spitale universitare a fost clar: delicioasele fructe rosii sunt un medicament incontestabil, care combate cu un incredibil succes cateva zeci de boli grave.
